Tunel carpian tratament în sarcină

Multe femei descoperă sindromul de tunel carpian abia în ultimele luni de sarcină, atunci când mâinile încep să amorțească noaptea și le trezesc din somn. La prima vedere, pare doar un disconfort în plus, alături de atâtea altele specifice sarcinii, pus adesea pe seama oboselii sau a poziției de dormit.

În realitate, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale mâinii din această perioadă, cu o cauză fiziologică bine cunoscută, diferită de cea întâlnită la alți pacienți. Vestea bună este că, în marea majoritate a cazurilor, sindromul răspunde bine la tratament. Începerea tratamentului la timp contează, pentru că poate face diferența între câteva luni dificile și simptome care se prelungesc mult după naștere.

În timpul sarcinii, volumul sanguin crește semnificativ, iar organismul reține mai multe lichide decât în mod obișnuit. Acest exces de lichid se acumulează și la nivelul țesuturilor din jurul tendoanelor care trec prin canalul carpian, alături de nervul median, crescând presiunea din interiorul tunelului.

Un studiu realizat pe aproape 640 de femei însărcinate a confirmat legătura directă dintre retenția de lichide și apariția simptomelor: femeile cu niveluri mai ridicate de retenție hidrică pe parcursul sarcinii au avut un risc semnificativ mai mare de a dezvolta sindromul de tunel carpian.

Nivelurile crescute de estrogen și de alți hormoni specifici sarcinii contribuie și ele la acest proces, favorizând acumularea de lichide și, indirect, inflamația țesuturilor din jurul nervului median. Este important de știut că sindromul de tunel carpian în sarcină afectează doar mâna mamei, fără niciun impact asupra dezvoltării sau sănătății copilului. Spre deosebire de alți pacienți, aici nu vorbim despre o solicitare repetitivă a mâinii, ci despre modificări fiziologice temporare, care se remit de cele mai multe ori după naștere.

Sindromul de tunel carpian este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale mâinii raportate în sarcină, cu o prevalență care poate ajunge până la 62% dintre gravide, în funcție de metoda de diagnostic folosită. În studiul citat mai sus, unde simptomele au fost evaluate cu un chestionar standardizat, 34% dintre gravide au raportat simptome specifice.

Simptomele apar cel mai frecvent în trimestrul al treilea, deși pot debuta oricând în timpul sarcinii. De cele mai multe ori sunt bilaterale, iar tiparul este similar cu cel întâlnit la orice alt pacient: amorțeală și furnicături la nivelul policelui, arătătorului, degetului mijlociu și al jumătății dinspre police a inelarului, mai accentuate noaptea, alături de o scădere a forței de prindere pe măsură ce sarcina avansează.

Diferența față de alți pacienți nu stă în simptome, ci în cauză și, așa cum vom vedea, în evoluția simptomelor după naștere.

Simptomele ușoare și ocazionale nu cer neapărat o vizită imediată la medic, dar o evaluare este recomandată atunci când amorțeala devine constantă, revine noapte de noapte sau este însoțită de o scădere vizibilă a forței de prindere.

Vezi și: Tunel carpian simptome.

Tratamentul conservator este prima linie de intervenție în sarcină și, în marea majoritate a cazurilor, suficient. Într-un studiu pe paciente tratate nechirurgical, prin purtarea unei orteze sau prin injecții cu corticosteroizi, 25 din 26 de femei au raportat o ameliorare a simptomelor.

Orteza de pumn, purtată mai ales noaptea, rămâne recomandarea de bază: menține încheietura într-o poziție neutră, reduce presiunea asupra nervului median și nu comportă niciun risc pentru sarcină. La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, ortezele termoformabile sunt confecționate personalizat, direct în clinică, ceea ce asigură o potrivire exactă pe mărimea și forma încheieturii, un aspect care contează mai ales atunci când mâinile se pot umfla ușor pe parcursul sarcinii.

Vezi și: Orteză tunel carpian și rolul terapiei mâinii.

În privința medicației, lucrurile sunt mai nuanțate. Antiinflamatoarele nesteroidiene, precum ibuprofenul, trebuie evitate începând din a doua jumătate a sarcinii, din cauza riscului de afectare renală fetală și, mai târziu, de închidere prematură a canalului arterial fetal. Injecțiile cu corticosteroizi sunt rezervate cazurilor severe, care nu răspund la celelalte măsuri, și se administrează doar cu acordul medicului obstetrician.

Tratamentul simptomatic recomandat include, pe lângă orteză și eventuala medicație, controlul retenției de lichide: ridicarea mâinilor deasupra nivelului inimii în perioadele de odihnă, comprese reci aplicate pe încheietură și evitarea ținerii prelungite a mâinilor coborâte, sub nivelul cotului.

Intervenția chirurgicală în timpul sarcinii rămâne rezervată cazurilor severe, în care simptomele nu răspund la tratamentul conservator sau există semne de afectare progresivă a nervului. În același studiu, 4 din cele 26 de paciente au avut nevoie de operație pe parcursul sarcinii; ele se numără printre cele care s-au ameliorat, dar după intervenție, nu prin tratament conservator.

Un aspect care contează pentru multe viitoare mămici: intervenția minim-invazivă pentru sindromul de tunel carpian, așa cum o practicăm la Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, se realizează sub anestezie locală, nu generală, ceea ce elimină o parte importantă a riscurilor asociate anesteziei generale în sarcină.

Tehnica standard presupune o incizie de doar 1,5 cm în palmă, cu o durată de aproximativ 20 de minute. Din 2025, oferim și tehnica ghidată ecografic, unică în România, prin care incizia se reduce la doar 1-3 mm, minimizând riscul de leziuni ale nervului sau arterei din apropiere. Indiferent de tehnica aleasă, pacientele pleacă acasă în aceeași zi, fără internare.

Dr. Daniel Vîlcioiu, președintele Societății de Chirurgia Mâinii din România, are la activ peste 2.000 de intervenții minim-invazive pentru sindromul de tunel carpian și 225 de operații asistate ecografic, dintre care 180 exact pentru această afecțiune.

De la primul consult și până la recuperarea completă, diagnosticul, tratamentul și recuperarea se desfășoară în același loc, în cadrul echipei ortoplastice a clinicii: chirurg de mână, chirurg plastician și terapeut de mână, care colaborează pe tot parcursul procesului, indiferent dacă acesta are loc în timpul sarcinii sau după naștere.

Mult mai frecvent, decizia chirurgicală este amânată pentru perioada postpartum, mai ales atunci când simptomele sunt tolerabile și nașterea este aproape, dat fiind că multe cazuri se rezolvă spontan după naștere.

Vezi și: Sindrom de tunel carpian netratat sau Sindrom tunel carpian tratament naturist: sfatul specialiștilor.

Pentru majoritatea femeilor, veștile sunt bune: aproximativ 85% dintre cele care dezvoltă sindromul de tunel carpian în sarcină au simptomele complet rezolvate în primele șase săptămâni după naștere, pe măsură ce retenția de lichide scade și volumul sanguin revine la normal.

Pentru o parte dintre paciente, recuperarea durează mai mult, iar cifrele variază mult de la un studiu la altul, în funcție de cât de strict e definită persistența. O recenzie sistematică a găsit simptome reziduale la peste jumătate dintre femei la un an postpartum și la aproximativ 30% dintre ele chiar și la trei ani de la naștere, în timp ce un studiu prospectiv pe peste 1.000 de gravide a găsit simptome la una din șase femei la 12 luni. Diferența ține de prag: procentul de 85% se referă la dispariția completă a simptomelor, în timp ce cifrele de mai sus includ și formele ușoare, care nu mai deranjează zilnic. Persistența este mai frecventă atunci când simptomele au debutat devreme în sarcină și când au fost mai severe.

Alți factori asociați cu un risc mai mare de simptome persistente includ o greutate corporală mai mare, istoricul de fumat și preeclampsia. Niciunul dintre acești factori nu schimbă tratamentul în sine, dar ajută la stabilirea unui nivel realist de vigilență în lunile de după naștere.

Dacă simptomele nu se ameliorează în primele luni după naștere, sau dacă se agravează, o evaluare de specialitate este indicată pentru a stabili dacă este nevoie de tratament suplimentar, inclusiv, în cazurile persistente, de intervenție chirurgicală. Anestezia locală folosită la Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu face ca o eventuală operație postpartum să fie mai ușor de integrat în programul unei mame care alăptează: fără post alimentar prelungit înainte și fără perioada de somnolență de după o anestezie generală.

Sindromul de tunel carpian în sarcină este frecvent, dar tratabil, iar în marea majoritate a cazurilor răspunde bine la măsuri conservatoare simple. Amorțeala sau furnicăturile din mâini, atunci când afectează somnul sau activitățile zilnice, nu trebuie tolerate până la naștere.

O evaluare de specialitate stabilește rapid dacă este nevoie de tratament și care este cel mai potrivit, în siguranță deplină pentru mamă și pentru copil.

Programează o consultație! Alege să fii #PeMâiniBune!