Pseudoartroza mâinii

În mod normal, o fractură se vindecă în câteva luni, pe măsură ce organismul formează țesut osos nou care unește fragmentele rupte. În unele cazuri, însă, acest proces eșuează. Atunci vorbim despre pseudoartroza mâinii – o afecțiune în care osul rămâne instabil, iar durerea persistă, pentru că fragmentele nu reușesc să se sudeze.

În cazul mâinii, osul cel mai predispus la această complicație este scafoidul. Acesta are o vascularizație atipică, retrogradă, ceea ce înseamnă că sângele ajunge dinspre polul distal către cel proximal. Dacă fractura se produce în partea proximală, alimentarea cu sânge este afectată, iar osul nu mai primește resursele biologice necesare vindecării. Astfel, crește riscul de pseudoartroză și chiar de necroză avasculară.

La nivel general, pseudoartroza apare în aproximativ 2% din numărul total de fracturi. Însă în cazul celor diafizare – adică acele fracturi care apar pe porțiunea lungă a unui os – incidența poate ajunge până la 20%, în funcție de severitatea leziunii

Vindecarea osului depinde de doi factori esențiali: stabilitatea mecanică și o bună vascularizație locală. Dacă fragmentele nu sunt bine fixate sau dacă zona fracturată nu beneficiază de un aport adecvat de sânge, osul nu se poate vindeca. De asemenea, nutriția joacă un rol important: un aport adecvat de proteine, calciu, vitamina D și C este esențial în procesul de refacere.

Cauzele cele mai frecvente ale pseudoartrozei includ: lipsa stabilizării corecte a fracturii, afectarea vascularizației (în special pentru fractura de scafoid), infecțiile locale și traumatismele severe cu afectare a țesuturilor moi. Riscul este și mai mare în cazul persoanelor fumătoare, cu diabet, deficiențe nutriționale sau aflate sub tratamente cronice cu antiinflamatoare sau corticoizi.

Pentru un diagnostic corect, echipa Clinicii de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu va evalua istoricul complet al pacientului și va efectua o examinare fizică atentă, căutând semne de instabilitate sau infecție. Imagistica joacă un rol esențial – radiografiile pot arăta lipsa progresului, întrucât CT-ul oferă o imagine mai detaliată a spațiului dintre fragmente. În anumite cazuri, RMN-ul este util pentru a depista o eventuală necroză. Analizele de sânge pot exclude o infecție sau pot indica prezența unor factori care împiedică vindecarea, precum un deficit de vitamina D sau o inflamație cronică.

Abordarea terapeutică depinde de tipul pseudoartrozei, dar și de vârsta pacientului, starea generală de sănătate, osul afectat și durata de evoluție.

În formele mai puțin avansate, tratamentul poate începe cu metode conservatoare. Imobilizarea zonei cu o orteză sau un gips poate fi uneori suficientă, mai ales dacă există deja o tendință naturală spre consolidare. Un rol important îl are stimularea osoasă externă – un dispozitiv aplicat zilnic pe piele, care transmite unde cu ultrasunete sau impulsuri electromagnetice și poate reactiva procesul de vindecare. De asemenea, este important să fie corectate eventualele deficite nutriționale, să se renunțe la fumat și, acolo unde este indicat, se pot administra injecții cu plasmă îmbogățită sau celule stem.

Atunci când metodele conservatoare nu dau rezultate sau dacă fractura este instabilă ori infectată, este necesară intervenția chirurgicală.

Fixarea internă este una dintre cele mai frecvente opțiuni și presupune utilizarea unor șuruburi speciale sau plăcuțe, care aliniază și stabilizează fragmentele. În multe cazuri, este nevoie și de o grefă osoasă – adică un fragment de os prelevat din altă zonă a corpului (de exemplu, creasta iliacă – marginea superioară a osului pelvin – sau radiusul distal), care este plasat în zona afectată pentru a stimula vindecarea.

În situațiile în care în zona afectată aportul de sânge este inexistent, se recurge la grefe osoase vascularizate, care aduc și sângele necesar, nu doar celule osoase. Acestea pot fi prelevate din fibulă sau din radiusul pediculat și presupun intervenții complexe.

În pseudoartrozele severe, cu pierdere de os sau deformare, se poate apela la fixarea externă de tip Ilizarov – un sistem de cadre și tije aplicat extern, care stabilizează osul și poate corecta axele anatomice.

În schimb, în cazul în care pseudoartroza este complicată de o infecție, intervenția începe prin debridare – îndepărtarea țesutului infectat sau fibros, urmată de reconstrucție osoasă și osteosinteză, adică realinierea fragmentelor și fixarea lor cu ajutorul unor sisteme mecanice.

Tratamentul pseudoartrozei treimii medii a scafoidului sub anestezie locală WALANT – Echipa Clinicii de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu

Pseudoartroza mâinii, cu precădere cea de scafoid, poate deveni o problemă cronică dacă nu este tratată la timp. Totuși, cu o evaluare completă și un tratament personalizat, șansele de vindecare sunt foarte mari. Indiferent dacă soluția implică o simplă imobilizare, o grefă osoasă sau o reconstrucție complexă, obiectivul rămâne același: refacerea stabilității și a funcționalității mâinii.

La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, privim pseudoartroza ca pe un proces care poate fi inversat prin expertiză, răbdare și colaborare interdisciplinară. Programează-te pentru o consultație și descoperă ce opțiune de tratament ți se potrivește! Ai la dispoziție o echipă care înțelege mâna în toată complexitatea ei – și care este aici pentru a o face din nou funcțională. Alege să fii #pemâinibune!