Tendinită cot: exerciții recomandate

Tendinita cotului, numită în termeni medicali epicondilită, afectează tendoanele care se inseră pe humerus, la nivelul cotului și provoacă durere pe partea exterioară sau interioară a acestuia. Pentru mulți pacienți, primul gând este să lase brațul să se odihnească, iar în primele săptămâni simptomele chiar se ameliorează. De multe ori însă, durerea revine odată cu reluarea muncii sau a sportului, iar această revenire poate fi descurajantă.

La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, programul de terapia mâinii are un rol important în tratamentul epicondilitei, deoarece refacerea tendonului depinde de o mișcare dozată corect. După consultația medicului, Claudiu Jaba, coordonatorul departamentului de recuperare, stabilește împreună cu pacientul exercițiile și ritmul potrivit.

Informațiile de mai jos au rol orientativ și nu înlocuiesc planul stabilit la consultație.

În continuare, explicăm rolul mișcării dozate în refacerea tendonului, etapele recuperării pentru fiecare formă a afecțiunii și modificările programului după o eventuală operație.

Denumirea de tendinită sugerează o inflamație, adică o reacție a organismului care se atenuează, de obicei, prin repaus. În cazul epicondilitei, principalele modificări sunt însă de natură degenerativă: solicitarea repetată produce microleziuni la nivelul tendonului.

Fibrele de colagen, care alcătuiesc structura tendonului, își pierd dispunerea paralelă normală, iar capacitatea tendonului de a prelua efortul zilnic scade.

Afecțiunea poate apărea la nivelul oricăreia dintre cele două părți ale cotului:

• epicondilită laterală, localizată pe partea exterioară a cotului, implică de obicei tendonul mușchiului extensor radial scurt al carpului, unul dintre mușchii care ridică încheietura;
• epicondilită medială, localizată pe partea interioară a cotului, implică mai ales tendoanele mușchilor flexor radial al carpului și rotund pronator, care îndoaie încheietura și rotesc palma în jos.

Repausul ameliorează durerea doar pentru o perioadă limitată, fără a restabili integritatea structurală a tendonului. Refacerea completă este condiționată de un efort controlat și crescut gradual, procedeu denumit «încărcare progresivă», ce constituie pilonul central al programului nostru de recuperare.

În programul nostru, fizioterapeutul îmbină trei tipuri de contracție musculară:

• izometrică: mușchiul se contractă, dar încheietura rămâne nemișcată;
• concentrică: mușchiul se scurtează în timp ce ridică o greutate;
• excentrică: mușchiul se alungește controlat în timp ce coboară greutatea.

Fizioterapeutul începe cu contracțiile izometrice, deoarece pacienții le tolerează, de obicei, mai bine. Pe măsură ce durerea se atenuează, fizioterapeutul introduce treptat mișcările concentrice și excentrice. De regulă, programul complet durează 8-12 săptămâni.

În general, pacienții obțin rezultate mai bune atunci când programul lor combină toate cele trei tipuri de contracție. Este firesc ca aceștia să spere la o ameliorare rapidă, însă efectul acestor mișcări nu este imediat. Durerea scade treptat, pe măsură ce pacientul lucrează constant. De aceea, în primele săptămâni, este nevoie de puțină răbdare.

O durere ușoară, sub 4 pe o scală de la 0 la 10, este acceptabilă pe parcursul programului. Dacă durerea crește, te rugăm să te oprești și să discuți cu fizioterapeutul, care poate adapta mișcarea.

Vezi și: Durere cot: cauze, simptome și tratament.

În cazul formei laterale, pacientul lucrează mușchii care ridică încheietura, numiți extensori, în ordinea etapelor descrise mai sus. O meta-analiză din 2021, care a reunit 6 studii cu 429 de participanți, a arătat că exercițiile excentrice, adăugate altor terapii, pot reduce durerea și crește forța.

1. Menținerea încheieturii ridicate (exercițiu izometric)

• Sprijină antebrațul pe masă, cu palma în jos și cotul îndoit la 90°.
• Cu mâna sănătoasă, așază o greutate mică în mâna afectată, cu încheietura ridicată la aproximativ 30°.
• Menține poziția, fără să miști încheietura.
• La final, preia greutatea cu mâna sănătoasă.

Dozaj: 5 repetări, cu menținere de până la 60 de secunde, o dată pe zi.

2. Ridicarea încheieturii cu greutate

• Sprijină antebrațul pe masă, cu palma în jos și încheietura dincolo de marginea mesei.
• Ridică încheietura cu greutatea în mână, apoi coboar-o lent.

Greutatea de start o stabilește fizioterapeutul. Pacientul trece la etapa următoare atunci când reușește 20 de repetări cu aproximativ 1 kg, fără durere și compenseze din umăr sau din braț.

3. Exercițiul cu bara flexibilă (excentric)

• Ține bara de cauciuc în mâna afectată, cu încheietura ridicată.
• Prinde celălalt capăt cu mâna sănătoasă și răsucește bara, păstrând încheietura afectată ridicată.
• Întinde brațele în față, cu coatele drepte, menținând bara răsucită.
• Lasă apoi încheietura afectată să coboare lent, în aproximativ 5 secunde, pe măsură ce bara revine la forma inițială.

Dozaj: 3 serii a câte 15 repetări, o dată pe zi, cu o pauză de 30 de secunde între serii. Atunci când pacientul nu mai simte durere în timpul mișcării, fizioterapeutul recomandă o bară mai groasă.

Mișcare complementară tendinită cot: întinderea mușchilor extensori

• Întinde cotul, cu palma orientată în jos.
• Îndoaie încheietura în jos și ușor spre degetul mic, până simți o întindere ușoară pe partea exterioară a antebrațului.

Dozaj: 10 repetări, cu menținere de 10 secunde.

Cercetătorii au studiat forma medială mai puțin decât cea laterală, însă principiul tratamentului rămâne același. De această dată, pacientul lucrează mușchii care îndoaie încheietura și rotesc palma în jos. Fizioterapeutul introduce la final exercițiul cu bara flexibilă, pentru a nu suprasolicita tendonul în primele etape, și stabilește numărul de repetări pentru celelalte mișcări.

1. Îndoirea încheieturii contra rezistenței (exercițiu izometric)

• Sprijină antebrațul pe masă, cu palma în sus.
• Așază mâna sănătoasă peste palma mâinii afectate.
• Încearcă să îndoi încheietura în sus, în timp ce mâna sănătoasă o ține pe loc.

2. Îndoirea încheieturii cu greutate

• Sprijină antebrațul pe masă, cu palma în sus și încheietura dincolo de marginea mesei.
• Ridică încheietura cu greutatea în mână, apoi coboar-o lent.

3. Rotația palmei cu greutate

• Sprijină antebrațul pe masă, cu cotul îndoit la 90°, și ține de mâner un obiect cu greutatea la un capăt, de exemplu un ciocan.
• Rotește lent palma în jos, apoi în sus.

4. Exercițiul cu bara flexibilă, varianta pentru flexori

• Ține bara în mâna afectată, cu încheietura îndoită spre palmă.
• Prinde celălalt capăt cu mâna sănătoasă și răsucește bara, păstrând încheietura afectată îndoită.
• Întinde brațele în față, cu coatele drepte, menținând bara răsucită.
• Lasă încheietura afectată să se îndrepte lent, în aproximativ 5 secunde, pe măsură ce bara revine la forma inițială.

Dozaj: 3 serii a câte 15 repetări, o dată pe zi, cu o pauză de 30 de secunde între serii.

Mișcare complementară tendinită cot: întinderea mușchilor flexori

• Întinde brațul în față, cu cotul drept și palma în sus.
• Cu mâna sănătoasă, trage ușor palma și degetele în jos, până simți o întindere ușoară pe partea interioară a antebrațului.
• Menține întinderea fără să forțezi.

Mișcările par simple, însă ritmul recuperării diferă de la un pacient la altul. Din acest motiv, fizioterapeutul urmărește atent evoluția și decide când crește greutatea, când pacientul trece la etapa următoare sau când este mai bine să revină la o etapă anterioară.

Pe lângă programul de mișcări, fizioterapeutul poate folosi terapia manuală, adică tehnici prin care mobilizează cu mâinile mușchii și articulațiile. Dacă, la evaluare, fizioterapeutul observă dezechilibre la nivelul umărului sau al omoplatului, el adaugă și exerciții pentru aceste zone.

În clinica noastră, terapia mâinii este organizată astfel:

• departamentul lucrează împreună cu echipa chirurgicală, așa că pacientul nu trebuie să caute separat un fizioterapeut după consultație;
• fizioterapeutul preia planul stabilit împreună cu medicul și îl adaptează pe parcurs, în funcție de progresul pacientului;
• ședințele sunt individuale și durează 45-60 de minute;
• în funcție de evaluare, programul poate include și metode complementare, precum electroterapia, termoterapia, laserul sau ultrasunetele.

Majoritatea pacienților obțin rezultate bune fără operație: în cazul formei laterale, tratamentul conservator este eficient în până la 95% din cazuri. Există totuși câteva situații în care pacientul ar trebui să revină la consultație:

• durerea nu scade după câteva săptămâni de program urmat corect sau crește de la o ședință la alta;
• apar furnicături sau amorțeală la nivelul antebrațului ori al degetelor, semn că un nerv poate fi implicat. De exemplu, în cazul formei mediale, iritarea nervului ulnar, care trece pe partea interioară a cotului, produce amorțeală la nivelul inelarului și al degetului mic;
• mobilitatea cotului scade sau durerea a apărut după o cădere, semne care pot indica o altă afecțiune decât epicondilita;
• simptomele persistă după cel puțin 6 luni de tratament conservator, caz în care medicul poate lua în calcul intervenția chirurgicală.

În oricare dintre aceste situații, medicul reevaluează diagnosticul și ajustează planul de tratament, care poate include și alte metode, precum orteza. Mai multe informații despre rolul ortezei sunt disponibile în articolul Orteză cot epicondilită: unde se aplică și cum se poartă?

În timpul intervenției, chirurgul îndepărtează țesutul deteriorat al tendonului. Ulterior, pacientul își recapătă treptat mobilitatea și forța prin programul de recuperare.

În cazul formei laterale, recuperarea are trei etape:

• primele 6 săptămâni: după câteva zile în care pacientul poartă o orteză de protecție, programul include mișcări pasive, în care fizioterapeutul sau mâna sănătoasă mișcă articulația, întinderi ușoare și contracții izometrice, fără ridicarea activă a încheieturii;
• săptămânile 6-8: pacientul începe din nou să ridice încheietura, iar fizioterapeutul adaugă treptat mișcări cu greutate;
• săptămânile 8-10: pacientul începe revenirea treptată la activitatea completă.

În cazul formei mediale, după o scurtă perioadă de imobilizare, pacientul începe cu mișcări ușoare ale cotului și încheieturii. Fizioterapeutul adaugă exercițiile de forță în jurul săptămânii a 6-a, iar revenirea la muncă și la sport are loc treptat, în câteva luni. Pe tot acest parcurs, pacientul lucrează cu același fizioterapeut, care îi cunoaște deja evoluția.

Durerea cauzată de epicondilită (tendinită cot) poate îngreuna multe activități obișnuite, însă, cu un diagnostic sigur și un program potrivit, recuperarea devine mai ușoară. În clinica noastră, medicul pune diagnosticul prin examinare clinică și îl completează cu ecografia, prin care evaluează starea tendonului și verifică alte posibile cauze ale durerii. Chirurgul și fizioterapeutul lucrează în aceeași echipă, de la primele ședințe de terapie până la recuperarea după o eventuală operație.

Pacienții la care durerea persistă sau revine la efort sunt bineveniți la o consultație, unde stabilim împreună planul potrivit.

Programează o consultație! Alege să fii #PeMâiniBune!