Se spune că în momentele de maximă tensiune, toate simțurile se intensifică. Concentrarea atinge cote maxime, iar totul pare să se oprească pentru o clipă. Timpul se dilată, iar fiecare detaliu devine clar: respirația profundă, pulsul care accelerează și, în final, sunetul mingii lovite cu putere de rachetă. Acesta este scenariul tipic pentru oricine își construiește o carieră în tenis. Adrenalina le invadează corpul, iar singurul lor gând este acela de a executa lovitura perfectă. Nu e de mirare că, în aceste momente de intensitate și anticipare, riscurile de accidentare cresc semnificativ.
Data trecută, am părăsit sala de operație pentru a discuta despre cele mai frecvente accidentări sportive la nivelul mâinii. Astăzi, ne îndreptăm către terenul de tenis, rămânând totuși în zona accidentărilor, context în care vom discuta despre epicondilita laterală, afecțiune cunoscută și sub numele de cotul tenismanului.
Conform unei liste a celor mai frecvente accidentări de pe terenul de tenis, realizată de Wimbledon, cotul tenismanului se află pe primul loc. Dată fiind prevalența covârșitoare a acestei afecțiuni în rândul sportivilor și curiozitatea echipei noastre de a privi chirurgia mâinii dintr-o perspectivă diferită – fie din tribune, fie, de ce nu, direct prin fileul de tenis – am decis că merită să aprofundăm subiectul și să analizăm mai atent cotul tenismanului.
Epicondilita laterală în tenis
În ultimii ani, tenisul a devenit un sport din ce în ce mai popular, înregistrând atât audiențe record, cât și un nivel ridicat de diversitate când vine vorba de condițiile de joc. De pildă, circuitul profesional ATP include turnee pe cinci continente, ceea ce ilustrează expunerea crescută a sportivilor la diferite suprafețe de joc.
Jocul profesionist de tenis se desfășoară pe trei tipuri principale de suprafețe, fiecare având caracteristici unice care influențează viteza jocului și biomecanica jucătorului:
Frecvența accidentărilor variază semnificativ între jucătorii profesioniști și cei amatori. Studiile arată că accidentările acute, cum ar fi entorsele, sunt mai frecvente la nivelul membrelor inferioare pentru jucătorii amatori, în timp ce cei profesioniști se confruntă adesea cu accidentări la umăr și cot.
Schimbările rapide între suprafețe, cum ar fi tranziția de la Roland Garros (zgură) la Wimbledon (iarbă), cresc riscul de accidentări. Femeile sunt mai predispuse la accidentări pe suprafețele de zgură, în special în prima jumătate a sezonului. În schimb, bărbații suferă frecvent accidentări la nivelul coapsei, genunchiului și gleznei.
În ceea ce privește epicondilita laterală, aceasta este o accidentare cronică de suprasolicitare, adesea cauzată de mișcările repetate ale încheieturii și brațului în timpul serviciilor și loviturilor de bază. Riscul de a dezvolta epicondilită crește în timpul rally-urilor mai lungi și datorită utilizării mingilor mai grele pe suprafețele precum zgura.
Există și un al doilea tip de epicondilită: epicondilita medială, cunoscută și drept cotul jucătorului de golf. Pentru moment, însă, ne vom concentra doar pe cea laterală.
Epicondilită cot
Fiind una dintre tendinitele mâinii, epicondilita laterală indică inflamarea sau degenerarea care îndoaie încheietura mâinii în direcția opusă palmei (spre spate). Această mișcare este realizată de mușchii extensori ai antebrațului, în special de tendonul extensor carpi radialis brevis (ECRB). ECRB leagă mușchiul extensor carpi radialis brevis de epicondilul lateral, o proeminență osoasă situată pe partea exterioară a cotului.
Articulația cotului este formată din trei oase: humerusul (osul din partea superioară a brațului), radiusul și ulna (cele două oase din antebraț). Pe laturile cotului, în partea inferioară a humerusului, se găsesc epicondilii, care servesc ca puncte de atașare pentru mușchii antebrațului. Epicondilul lateral este zona de origine pentru mușchii care permit extensia încheieturii mâinii și a degetelor.
Durerea asociată cu cotul tenismenului se concentrează în zona în care tendoanele se atașează de epicondilul lateral. Această afecțiune apare adesea din cauza mișcărilor repetitive ale mușchilor antebrațului, ceea ce duce la suprasolicitarea acestora și la deteriorarea țesuturilor. Rezultatul este o inflamație a tendoanelor, care provoacă durere și sensibilitate pe partea exterioară a cotului.
Epicondilită simptome
Cotul tenismenului se manifestă prin următoarele simptome:
Epicondilită cauze
Iată câteva cauze specifice ale cotului tenismenului:
De asemenea, este important să menționăm faptul că epicondilita laterală nu este limitată doar jucătorilor de tenis. Aceasta poate apărea și din alte activități care implică mișcări repetitive, cum ar fi:
- Vopsirea cu pensula sau cu rola;
- Utilizarea frecventă a drujbelor sau a altor unelte manuale;
- Munca în domenii precum măcelăria, muzica, stomatologia sau tâmplăria.
Epicondilita laterală în terenul medicului specialist
Suntem în pauza dintre seturi, motiv pentru care am dori să vă povestim puțin despre ceea ce înseamnă un caz de epicondilită laterală pentru echipa ortopedică a Clinicii de Chirurgia Mâinii.
Epicondilita Laterală Diagnosticare
Procesul de diagnosticare începe cu un examen fizic detaliat, care ne oferă o imagine clară asupra stării pacientului. În acest moment, medicul va analiza atent istoricul medical, punând accent pe simptomele resimțite, tipul de activități recente și eventualele răni anterioare.
Examenul fizic include palparea epicondilului lateral pentru a verifica sensibilitatea și durerea, dar și anumite teste de mobilitate care ajută la evaluarea funcției cotului. Pentru a confirma diagnosticul, pot fi recomandate și teste suplimentare, cum ar fi:
După confirmarea diagnosticului, medicul va discuta cu pacientul despre opțiunile de tratament disponibile, adaptându-le nevoilor și stilului de viață al acestuia.
Epicondilita Laterală Tratament
De obicei, se recomandă un plan de tratament conservator, dar în cazurile severe poate fi necesară intervenția chirurgicală.
A. Tratamentul conservator
În majoritatea cazurilor, se recomandă un plan de tratament conservator, care include:
B. Tratamentul infiltrativ
Dacă tratamentele conservatoare nu sunt suficiente, pot fi propuse opțiuni de tratament infiltrativ:
C. Proceduri minim invazive
Dacă nici tratamentele infiltrative nu dau rezultatele dorite, se pot lua în considerare proceduri minim invazive, cum ar fi:
D. Chirurgia mâinii
Dacă tratamentele conservatoare nu aduc rezultate satisfăcătoare, se poate opta pentru intervențiile chirurgicale:
Game, set, match!
Tensiunea rămâne, chiar și după ultima minge aruncată. Probabil e un lucru specific tenisului, sau poate că este pur și simplu de efectul dorinței de a excela. Oricare ar fi răspunsul, cert este că fiecare meci vine cu o nouă șansă de a excela, dar și cu un preț. Fiecare lovitură, fiecare servă, fiecare schimb de mingi pune presiune asupra corpului, mai ales asupra articulațiilor. De la jocurile intense pe terenuri dure până la schimbările rapide de direcție, riscurile de accidentare sunt mereu prezente.
Dacă simți că te confrunți cu dureri sau disconfort, nu lăsa problemele să te oprească din a-ți urma pasiunea! Programează o consultație alături de dr. Vîlcioiu la Clinica de Chirurgia Mâinii, iar noi te vom ajuta să îți menții sănătatea articulațiilor și să îți optimizezi performanța pe teren. Nu lăsa durerile să fie adversarul tău cel mai mare!
Distribuiți acest articol
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
Articole asemănătoare
Conform unui studiu, până la 25% din totalul leziunilor suferite în timpul practicării unui sport sunt localizate la nivelul mâinii și al încheieturii mâinii.
Astăzi am decis să dezbatem anatomia misterului și, odată cu ea, și fractura Bennett. Recunoaștem: de-a lungul timpului...
Mulți dintre noi credem că lucrurile care sunt în aparență diferite, se exclud reciproc. Așa se întâmplă, de pildă, în cazul tehnologiei și al naturii sau în cel al științelor medicale și al muzicii...
