Cotul jucătorului de golf – epicondilita medială

Periplul echipei de chirurgie a mâinii nu se poate încheia fără un ultim popas, de data aceasta într-un cadru mai liniștit. Lăsăm în urmă adrenalina și tensiunea meciurilor de tenis sau baseball pentru a explora mai îndeaproape golful – un sport al preciziei, strategiei și concentrării. În acest articol, ne oprim asupra unei afecțiuni bine-cunoscute în rândul practicanților, și nu numai: cotul jucătorului de golf, cunoscut și sub denumirea de epicondilită medială.

Golful reprezintă punctul de intersecție al provocărilor fizice cu cele mentale. E întocmai tipologia de sport în care fiecare detaliu contează, iar succesul vine din echilibrul perfect dintre răbdare și îndemânare.

La o primă vedere, golful poate părea un sport liniștit, dar fiecare lovitură ascunde puțin din filozofia preciziei, dar și o forță bine calculată. Când ne gândim la mișcarea de swing, de pildă, înțelegem că o parte din fluiditatea și forța sa motrică se datorează unei practici intense, unui efort care, de cele mai multe ori, pune presiune constantă asupra musculaturii și a articulațiilor de la nivelul mâinii. În acest fel, apar microtraumele care, în timp, se pot transforma în inflamații și dureri persistente.

Mișcarea caracteristică swing-ului, cu rotațiile sale rapide și tensiunea revărsată asupra cotului, nu e singurul factor care influențează apariția epicondilitei mediale. O tehnică incorectă, cum ar fi o poziție greșită a corpului sau o execuție neadecvată, poate amplifica riscul accidentării.

Conform unui studiu, biomecanica imperfectă a mișcării de swing, respectiv tendința jucătorilor de a se înclina în timpul loviturii, face ca leziunile la nivelul cotului să devină a doua cea mai frecventă problemă întâlnită la jucătorii amatori de golf. În schimb, aceste leziuni sunt mult mai rare la jucătorii de elită, care beneficiază de o tehnică superioară și mișcări mai controlate.

Un alt factor demn de menționat este folosirea unor crose nepotrivite, care nu sunt adaptate ca dimensiuni sau design. Acest lucru poate influența biomecanica mișcării și pune presiune suplimentară asupra epicondilului medial – o proeminență osoasă aflată pe partea interioară a cotului.

La toate acestea se adaugă și condiția fizică insuficientă – fără un antrenament adecvat, mușchii și articulațiile nu pot face față intensității jocului.

Jucătorii de golf nu sunt, însă, singurii predispuși să dezvolte epicondilita medială. De fapt, 90% dintre cazuri apar în urma unor activități care nu au legătură cu sportul, lucru pe care l-am observat și noi în rândul pacienților. Înainte de a afla care sunt categoriile de persoane cele mai expuse riscului, este esențial să înțelegem mai întâi ce reprezintă, de fapt, cotul jucătorului de golf.

Epicondilita medială (epicondilita internă) este una dintre cele două forme principale de epicondilită, cealaltă fiind epicondilita laterală, cunoscută și sub numele de cotul jucătorului de tenis. Spre deosebire de epicondilita laterală, cea medială este mult mai rar întâlnită, reprezentând doar 10-20% din totalul cazurilor de epicondilită, conform unui studiu publicat de NCBI.

Diferențele nu se opresc însă la frecvență. În timp ce epicondilita laterală provoacă durere pe partea exterioară a cotului, epicondilita medială este resimțită ca o durere pe partea interioară. Această afecțiune apare în zona în care tendoanele mușchilor antebrațului se atașează de proeminența osoasă situată pe interiorul cotului (epicondilul medial).

Din punct de vedere anatomic, mușchii responsabili de mișcarea încheieturii și a antebrațului sunt conectați la cot printr-un tendon comun. Suprasolicitarea acestora poate duce la microleziuni și inflamații ale tendonului.

Din lista simptomatologiei specifice cotului jucătorului de golf fac parte:

• Durere și sensibilitate: resimțite de obicei pe partea interioară a cotului. Uneori, durerea se poate extinde de-a lungul părții interioare a antebrațului și se agravează adesea în timpul anumitor mișcări, cum ar fi ridicarea sau rotația.
• Rigiditate: cotul poate deveni rigid, iar mișcările simple, precum strângerea pumnului, pot cauza durere.
• Slăbiciune: se poate observa o senzație generală de slăbiciune la nivelul mâinilor și al încheieturilor, afectând motricitatea fină și capacitatea de prindere a obiectelor.
• Amorțeală sau furnicături: aceste senzații pot iradia în unul sau mai multe degete – de obicei către cel inelar și degetul mic.

Durerea cauzată de epicondilita medială afectează, de obicei, cotul mâinii dominante, deoarece această mână este cea mai solicitată în activitățile zilnice și sportive. Astfel, la persoanele dreptace, durerea apare frecvent la cotul drept, în timp ce la stângaci, afectează mai des cotul stâng.

După cum menționam anterior, epicondilita medială nu apare exclusiv la jucătorii de golf. Din categoria sportivilor, aceasta afectează frecvent jucătorii de tenis, mai ales pe cei cu tehnici de joc incorecte, și sportivii din discipline ce implică aruncări repetate, cum ar fi baseball, fotbal american sau tir cu arcul. De asemenea, antrenamentele cu greutăți efectuate cu o tehnică greșită pot pune o presiune suplimentară pe mușchii și tendoanele cotului.

În viața de zi cu zi, persoanele care desfășoară activități repetitive, precum tâmplarii, instalatorii sau muncitorii în construcții, pot dezvolta această afecțiune. Mișcările repetitive, cum ar fi prinderea, ridicarea sau flexarea repetată a încheieturii mâinii, sunt de obicei cele care contribuie la suprasolicitarea tendonului. Alți factori de risc:

• Persoanele de peste 40 de ani, deopotrivă femei și bărbați;
• Desfășurarea activităților repetitive timp de cel puțin 2h/zi;
• Obezitatea;
• Fumatul;
• O dietă bogată în grăsimi;
• Nivelul ridicat de colesterol;
• Diabetul tip I sau II.

Pentru a preveni epicondilita medială, putem urma câteva măsuri simple care ajută la protejarea cotului și a mușchilor antebrațului. Recomandăm pacienților noștri:

1. Întărirea mușchilor antebrațului – exercițiile simple, cum ar fi strângerea unei mingi de tenis sau folosirea greutăților ușoare, pot ajuta la prevenirea suprasolicitării tendonului, chiar și în activitățile zilnice.
2. Întinderea înainte de efort – înainte de a începe activități precum ridicarea obiectelor sau munca manuală, fă câteva minute de mișcare ușoară, cum ar fi mersul sau alergarea, urmate de întinderi blânde.
3. Corectarea posturii – indiferent că lucrezi la birou sau desfășori activități fizice, asigură-te că ai o postură corectă pentru a preveni stresul pe cot.
4. Utilizarea echipamentului adecvat – folosește un echipament corespunzător pentru orice activitate repetitivă, cum ar fi crose de golf mai ușoare sau rachete de tenis care se potrivesc stilului tău de joc.
5. Ridicarea corectă a obiectelor – atunci când ridici obiecte grele sau faci mișcări repetitive cu mâinile, menține încheietura stabilă pentru a proteja cotul.
6. Odihna la primele semne de durere – dacă simți durere în cot sau antebraț, ia o pauză și odihnește-te pentru a preveni agravarea afecțiunii.

În cazul în care sfaturile de mai sus nu au fost de ajutor, diagnosticul de epicondilită medială se pune pe baza unui istoric medical detaliat și a unui examen fizic atent. Echipa noastră va evalua durerea și rigiditatea prin palparea zonei afectate și va solicita efectuarea unor mișcări specifice ale cotului, încheieturii și degetelor pentru a verifica nivelul de disconfort și mobilitatea articulațiilor.

Pentru a exclude alte posibile cauze ale durerii, cum ar fi fracturile sau artrita, se poate recomanda o radiografie. De obicei, investigațiile imagistice mai detaliate, precum RMN-ul, nu sunt necesare, dar pot fi efectuate în cazuri rare sau atunci când simptomele nu răspund la tratamentele convenționale.

De obicei, epicondilita medială este o afecțiune autolimitantă, ceea ce înseamnă că se poate ameliora de la sine în aproximativ 80% din cazuri. Totuși, tratamentul corect poate accelera recuperarea și reduce disconfortul.

a) Primii pași în tratament:

1. Evită activitățile care provoacă durere – este esențial să renunți la mișcările care pun presiune pe cot pentru a preveni agravarea afecțiunii.
2. Aplică gheață – ajută la reducerea inflamației și ameliorarea durerii.
3. Odihnește-te – este important să acorzi cotului suficientă odihnă pentru a preveni suprasolicitarea acestuia.
4. Orteză de contraforță – dispozitivul contribuie la reducerea tensiunii asupra tendoanelor și mușchilor afectati, protejând zona dureroasă.

b) Tratament suplimentar recomandat de medic:

1. Exerciții de întindere și întărire – exercițiile de forță, efectuate progresiv, ajută la recuperarea tendonului afectat și la restabilirea mobilității.
2. Terapie fizică sau ocupațională – poate contribui la îmbunătățirea funcției brațului și la reducerea disconfortului.

c) Medicamente și tratamente suplimentare:

1. Analgezice fără prescripție medicală – acestea pot ajuta la controlul durerii (de exemplu, ibuprofen sau paracetamol).
2. Injecții cu corticosteroizi – acestea sunt rareori recomandate, deoarece nu sunt eficiente pe termen lung.
3. Plasma îmbogățită cu trombocite – implică extragerea unei cantități mici de sânge de la pacient, care este apoi procesată pentru a concentra trombocitele și alți factori de creștere. Această concentrație este injectată în zona afectată pentru a stimula vindecarea și a reduce inflamația.

d) Soluții chirurgicale

Chirurgia este rareori necesară și se ia în considerare doar dacă simptomele nu răspund la tratamentele conservatoare timp de 6 până la 12 luni.

1. Procedura TENEX – O metodă minim invazivă, ghidată ecografic, care îndepărtează țesutul cicatricial din zona afectată, însă necesită mai multe studii pentru a i se dovedi eficiența.

Majoritatea pacienților se recuperează cu tratamente conservatoare (odihnă, gheață și analgezice), însă durerea poate persista și poate reveni ocazional, uneori devenind cronică. În funcție de severitatea afecțiunii, recuperarea poate dura luni sau chiar ani.

Pentru orice informație în plus legată de epicondilita medială sau pentru a recurge la o formă de tratament potrivită pentru tine, poți apela oricând la ajutorul echipei Clinicii de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu. Programează o consultație!