Recuperarea după fractura de epifiză distală de radius

Reflexul de a întinde mâna pentru a atenua o cădere este unul ce se formează în copilărie. Acesta este modul cel mai frecvent prin care au loc fracturile la nivelul distal al osului radius.

Fracturile extremității distale a radiusului sunt printre cele mai comune și întâlnite traumatisme. Chung și colegii, folosind datele înregistrate în National Hospital Ambulatory Medicare Care Survey au stabilit faptul că 1,5% din cei care se prezintă în sistemul de urgență au suferit o fractură la nivelul pumnului sau al mâinii. Dintre acestea, 44% sunt fracturi la nivelul radiusului. 30% dintre aceste traumatisme au loc acasă și 47% se produc din cauza unei căderi accidentale. Foarte multe studii au demonstrat faptul că traumatismele de acest fel au legătură directă cu genul și vârsta, numărul fracturilor înregistrând o continuă creștere în ultimii ani. 

Cele mai frecvente tipuri de fracturi la acest nivel sunt:

• Colles
• Smith
• Barton

Recuperarea funcțională după o fractură la nivelul distal al radiusului a evoluat foarte mult în ultima decadă, în principal datorită tehnicilor de fixare stabile folosite. Aceste tehnici permit o mobilizare precoce a segmentului afectat, perioada de recuperare fiind redusă în mod spectaculos.

În cadrul acestei evaluări, dacă starea pacientului permite, se va realiza bilanțul articular la nivelul pumnului și antebrațului cu ajutorul goniometrului. Măsurătorile vor cuprinde mișcările de flexie, extensie, deviație radială, deviație ulnară, supinație și pronație. Evaluarea musculară realizată cu ajutorul dinamometrului hidraulic de mână se va realiza spre finalul celei de-a doua etape a programului de recuperare. Va fi măsurată forţa la nivelul mâinii afectate, dar şi la nivelul mâinii considerată a fi sănătoasă. 

Cu scala VAS (Visual Analog Scale) se va evalua intensitatea durerii, iar funcționalitatea membrului afectat va fi evaluată prin intermediul chestionarului DASH sau a scorului PRWE. 

Fracturile extremității distale a radiusului nu sunt niciodată identice. Așadar evaluarea, programul de recuperare funcțională și etapele acestuia vor fi adaptate fiecărui pacient în parte. Tehnicile de recuperare funcțională respectă timpul de vindecare osoasă. Printre factorii ce influențează recuperarea se numără:

• tipul fracturii și materialele de osteosinteză folosite;
• durerea;
• sindromul algoneurodistrofic;
• alte complicații precum: leziuni de tendon, redoare articulară.

Această etapă a programului de recuperare funcțională poate varia ca durată în funcție de tipul fracturii, de materialele de osteosinteză folosite și în funcție de stadiul vindecării osoase. În mod ideal, în prima săptămână după operație ar trebui să aveți o primă întâlnire cu fizioterapeutul dumneavoastră pentru a putea stabili exercițiile pe care le puteți realiza acasă. Obiectivele propuse în această primă etapă se vor baza pe:

• informarea și educarea pacientului;
• controlul punctelor de presiune ale atelei, tijelor;
• combaterea durerii și a edemului;
• prezervarea funcției segmentelor libere.

Această etapă marchează momentul în care se vor putea mișca degetele, cotul și umărul (chiar și pumnul, dacă medicul specialist permite acest lucru). De asemenea, se vor încuraja efectuarea exercițiilor cu mâna deasupra capului, acest lucru va ține sub control edemul. Dacă în această etapă, durerea și inflamația cresc după efectuarea exercițiilor, cel mai probabil ar trebui să reduceți numărul repetărilor efectuate sau cel al exercițiilor. 

Dacă se va începe un program de mobilizare controlată, ar trebui ca atunci când nu efectuați exerciții, să purtați o orteză ce vă oferă libertate totală la nivelul degetelor. Fizioterapeutul din cadrul Clinicii de Chirurgia Mâinii realizează diferite modele de orteze personalizate în funcție de scopul urmărit și de nevoile pacientului. 

Orteză personalizată termoformabilă, ce are rolul de a proteja și imobiliza pumnul. 

Printre metodele și mijloacele ce pot fi utilizate în atingerea obiectivelor mai sus menționate se numără:

• mobilizări active ale segmentelor libere;
• posturări antideclive ale segmentului afectat;
• termoterapie, aplicații de comprese reci;
• orteze personalizate.

În cadrul acestei etape vă veți putea relua progresiv activitățile din viața de zi cu zi. Dacă durerea și edemul sunt în continuare prezente, vor fi aplicate tehnici pentru combaterea acestora precum masaj și electroterapie. Recuperarea cât mai aproape de normal a mobilității articulare reprezintă principalul obiectiv. Acest lucru trebuie să se realizeze cu mare atenție și fără aplicare de forță.

Realizarea extensiei la nivelul pumnului fără extensia degetelor vă poate părea dificilă în acest punct al procesului de recuperare. Un fizioterapeut vă poate ajuta în combaterea paternului de extensie pumn și degete. Acest lucru este foarte important deoarece funcția mâinii nu poate fi îmbunătățită până când extensorii mâinii nu vor avea o cursă independentă de mișcare. 

Metode și mijloace:

• mobilizări pasive, pasivo-active, active;
• exerciții cu obiecte;
• electroterapie;
• masaj;
• Kinesiotape.

   Exerciții recuperare fractură de epifiză distală de radius:

Foarte important în cadrul acestei etape este faptul că se vor evita exercițiile ce presupun strângerea sau o forță crescută la nivelul mâinii.

Atunci când medicul specialist ne indică faptul că fractura a consolidat și nu mai există alte riscuri, vom începe o  nouă etapă a programului de recuperare funcțională. Această etapă constă în exerciții de stretching, exerciții de încărcare articulară și forță. Vom încerca recuperarea completă a mobilității articulare și reechilibrarea forței musculare la nivelul întregului membru superior. Această etapă debutează odată cu apariția așa-numitului „callus solid” și se poate întinde până la reintegrarea socio-profesională completă. Printre obiectivele stabilite se numără:

• creșterea mobilității articulare;
• creșterea forței musculare;
• reintegrarea socio-profesională.

Metode și mijloace:

• stretching;
• exerciții la placa canadiană;
• mobilizări active cu rezistență din partea kinetoterapeutului;
• exerciții la aparate și cu obiecte;
• exerciții pentru coordonarea ochi-mână.

Dintre toate metodele și mijloacele enunțate mai sus, masa canadiană este dispozitivul pe care fizioterapeutul din cadrul Clinicii de Chirurgia Mâinii îl folosește cel mai mult în cadrul ședințelor de Terapia Mâinii. Cu ajutorul mesei canadiene se pot efectua atât exerciții de stretching, cât și exerciții de creștere a forței musculare.

Datorită unei înțelegeri avansate din punct de vedere anatomic și biomecanic, în ultimele două decenii s-au făcut progrese remarcabile în ceea ce privește tratarea și recuperarea funcțională a fracturilor de radius distal. 

Recuperarea funcției complete după un astfel de traumatism este un obiectiv ce poate fi atins atât timp cât pacientul înțelege situația în care se află și îsi asumă realizarea exercițiilor pe care trebuie să le realizeze acasă.

Dacă vă confruntați cu o fractură de epifiză distală de radius, nu amânați consultul de specialitate. Programați-vă la o consultație la Dr. Daniel Vîlcioiu!