Tendinita mamelor: sindromul de Quervain

PE SCURT: Sindromul de Quervain este o afecțiune inflamatorie a tendoanelor policelui, frecvent întâlnită la mame din cauza mișcărilor repetitive de prindere și ridicare. Durerea apare la baza policelui, se agravează la mișcare și poate iradia spre antebraț. Tratamentul variază de la modificarea activității până la intervenție chirurgicală minim invazivă.

Există un gest pe care nicio mamă nu îl învață, dar îl știe din prima zi. Mâinile se duc instinctiv sub acel corp mic și cald, îl ridică, îl apropie. E un gest simplu, repetat de sute de ori pe zi – la trezit, la alăptat, la îmbăiat, la culcat, și din nou, și din nou. Pe măsură ce copilul crește, gestul devine mai dificil, greutatea din brațe mai mare, dar nimeni nu se gândește la asta.

Undeva pe parcursul acestui drum, unele mame observă o durere la baza policelui. Apare și dispare la început, apoi rămâne. E ușor de ignorat când lista de priorități e oricum copleșitoare – dar e acolo.

Această durere are un nume: sindromul de Quervain. Și nu e o coincidență că mai e cunoscut și drept tendinita mamelor.

Ce este sindromul de Quervain?

PE SCURT: Sindromul de Quervain apare când tunelul fibros prin care trec cele două tendoane ale policelui se inflamează și se îngroașă. Tendoanele nu mai alunecă liber, iar orice mișcare de prindere sau rotire a încheieturii devine dureroasă. Denumirea îi aparține chirurgului elvețian Fritz de Quervain, care a descris afecțiunea la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Pe partea laterală a încheieturii, la nivelul bazei policelui, trec două tendoane care conectează mușchii antebrațului la oasele degetului mare.

Prin ele se transmit toate mișcările de prindere, ridicare și rotire a încheieturii – mișcări pe care o mamă le repetă de sute de ori pe zi, adesea fără să le conștientizeze.

Cele două tendoane trec printr-un tunel îngust de țesut fibros. Când solicitarea repetată irită acest tunel, el se inflamează și se îngroașă, lăsând tendoanelor tot mai puțin spațiu. Mișcarea devine dureroasă – mai întâi la efort, apoi și în repaus – iar durerea poate urca spre antebraț.

Afecțiunea poartă numele chirurgului elvețian Fritz de Quervain, care a descris-o pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea. De atunci, mecanismul a rămas același – doar că acum știm mult mai bine cum să îl tratăm.

De ce apare maladia de Quervain tocmai la mame?

PE SCURT: Mișcările repetitive asociate îngrijirii unui copil – ridicat, ținut, susținut – suprasolicită tendoanele policelui. Modificările hormonale din sarcină și postpartum favorizează retenția de lichide și inflamația tendoanelor, predispunând suplimentar la această afecțiune. Afecțiunea poate apărea și la tați, bunici sau bone, dar contextul maternității reunește ambii factori de risc.

Primele luni după naștere vin cu o solicitare fizică pe care puține mame o anticipează. Ridicatul repetat, ținutul în brațe, susținutul la alăptat, prinderea fermă la îmbăiat – aceleași mișcări, zilnic, fără pauză. Iar pe măsură ce copilul crește și devine mai greu, intensitatea crește odată cu el.

Tendoanele care controlează policele și încheietura nu sunt concepute pentru o solicitare de acest tip pe termen lung. Tunelul fibros prin care trec se irită, se inflamează și se îngroașă treptat – iar durerea apare ca o consecință firească.

La aceasta se adaugă un factor pe care multe mame nu îl știu: modificările hormonale din sarcină și perioada postpartum favorizează retenția de lichide și inflamația tendoanelor. Corpul e deja predispus, iar solicitarea mecanică accelerează procesul.

Sindromul de Quervain poate apărea la oricine execută mișcări repetitive de prindere și rotire a încheieturii – tați, bunici, bone (este de 8 până la 10 ori mai frecventă la femei decât la bărbați). Dar puține contexte reunesc, atât de natural, solicitarea fizică continuă cu predispoziția hormonală. De aici și numele.

Cum recunoști sindromul Quervain?

PE SCURT: Durerea e localizată pe partea laterală a încheieturii, la baza policelui, și se agravează la prindere sau rotirea încheieturii. Simptomele sunt mai intense dimineața și se ameliorează pe parcursul zilei. Diagnosticul se pune clinic, prin testul Finkelstein, fără investigații imagistice de rutină.

Simptomul principal este durerea localizată pe partea laterală a încheieturii, la baza policelui. Apare la prindere, la ridicat, la orice mișcare care implică rotirea încheieturii – și se poate extinde spre antebraț. Zona poate fi ușor umflată și sensibilă la atingere, iar uneori apare și o senzație de amorțeală sau furnicături spre police.

Un detaliu pe care multe mame îl recunosc imediat: simptomele sunt mai intense dimineața, la primele mișcări ale zilei, și se ameliorează pe parcurs. E un pattern specific afecțiunilor inflamatorii ale tendoanelor – și un semnal că lucrurile merită investigate, nu ignorate.

Diagnosticul se pune clinic, fără investigații imagistice de rutină. Instrumentul standard folosit de medicul specialist este testul Finkelstein – o manevră prin care policele e îndoit spre palmă, degetele se închid peste el, iar încheietura e înclinată spre degetul mic. Dacă această poziție reproduce durerea caracteristică, diagnosticul e confirmat.

Tendinita de Quervain tratament

PE SCURT: Tratamentul sindromului de Quervain variază în funcție de stadiul afecțiunii – de la modificarea activității și antiinflamatoare, până la injecții cu corticosteroizi și intervenție chirurgicală. Intervenția timpurie crește șansele unui tratament conservator reușit și scurtează perioada de recuperare.

Diagnosticul e primul pas, dar nu e și ultimul. Ce urmează depinde de stadiul în care se află afecțiunea – iar aici, ca în multe altele, momentul în care se intervine face diferența între un tratament simplu și unul mai lung.

Când e suficient tratamentul conservator pentru tendinita de Quervain?

PE SCURT: În fazele incipiente, reducerea activității și antiinflamatoarele nesteroidiene pot ameliora simptomele. Injecțiile cu corticosteroizi sunt eficiente în majoritatea cazurilor, cu rezultate vizibile uneori după prima injecție. Eficiența tratamentului conservator scade dacă simptomele persistă mai mult de șase luni fără intervenție.

În fazele incipiente, modificarea activității e primul pas – reducerea mișcărilor care agravează durerea, oricât de dificil ar părea asta pentru o mamă cu un copil mic în brațe. Antiinflamatoarele nesteroidiene ajută la diminuarea inflamației și ameliorarea durerii pe termen scurt, iar aplicarea locală de gheață după perioadele de activitate intensă completează tabloul.

Când acestea nu sunt suficiente, injecțiile cu corticosteroizi reprezintă următoarea opțiune – eficiente în majoritatea cazurilor, cu ameliorare vizibilă uneori chiar după prima injecție. Rezultatele sunt mai bune cu cât tratamentul e început mai devreme, în primele șase luni de la apariția simptomelor.

Ce rol are terapia mâinii?

PE SCURT: Terapia mâinii intervine atât preventiv, cât și post-operator. Programele individualizate de exerciții mențin mobilitatea și reduc inflamația, iar orteza termoformabilă personalizată imobilizează policele în poziție funcțională, reducând iritarea tendoanelor. La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, terapeutul și chirurgul construiesc planul de tratament împreună, de la prima consultație.

Terapia mâinii nu e un pas care vine după – e parte integrantă din tratament de la început și, în multe cazuri, tocmai intervenția timpurie a terapeutului face ca o operație să nu mai fie necesară.

În fazele incipiente, terapeutul de mână construiește un program individualizat de exerciții menit să mențină mobilitatea și să reducă inflamația. Orteza pentru deget – confecționată din materiale termoformabile, modelată specific pentru mâna fiecărui pacient – menține policele și încheietura într-o poziție de repaus funcțional, în special pe timpul nopții, reducând iritarea repetitivă a tendoanelor.

La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, departamentul de terapia mâinii funcționează integrat cu echipa chirurgicală. Chirurgul și terapeutul construiesc planul de tratament împreună, de la prima consultație – astfel încât fiecare pacient să aibă continuitate în îngrijire, fără drumuri suplimentare și fără informații pierdute între cabinete.

Când e indicat tratamentul chirurgical pentru sindromul de Quervain?

PE SCURT: Intervenția chirurgicală e recomandată când tratamentul conservator nu aduce rezultate. Procedura presupune deschiderea tunelului fibros pentru a elibera tendoanele. La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, se realizează minim invaziv, sub anestezie locală, fără internare, cu recuperare începută în aceeași zi.

Când tratamentul conservator nu aduce rezultatele așteptate, intervenția chirurgicală devine soluția cu cea mai mare rată de succes. Procedura presupune deschiderea tunelului fibros care comprimă tendoanele, oferindu-le spațiul necesar pentru a aluneca liber.

La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, intervenția se realizează prin tehnici minim invazive, sub anestezie locală, fără internare. Timpul petrecut în sala de intervenții este de ordinul minutelor, cicatricile sunt minime, iar recuperarea începe în aceeași zi, sub îndrumarea departamentului de terapia mâinii.

Atunci când situația clinică o permite, consultul și intervenția pot fi programate în aceeași zi – fără drumuri în plus, fără așteptare prelungită.

Programează o consultație!

Durerea la baza policelui e ușor de pus pe seama oboselii și de amânat. Sindromul de Quervain, însă, nu se rezolvă singur – și cu cât e adresat mai devreme, cu atât tratamentul e mai simplu și recuperarea mai scurtă.

La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu – prima clinică dedicată exclusiv chirurgiei mâinii din România – fiecare caz e evaluat integrat, de o echipă ortoplastică formată din chirurgi specializați și terapeuți de mână, sub același acoperiș. Protocoalele sunt aliniate standardelor internaționale, tehnicile sunt minim invazive acolo unde e posibil, iar continuitatea îngrijirii – de la prima consultație până la recuperarea completă – e asigurată la fiecare pas.

Programează o consultație și alege să fii #PeMâiniBune!

întrebări frecvente

Nu. Oricine execută mișcări repetitive de prindere și rotire a încheieturii poate dezvolta această afecțiune – tați, bunici, bone, sportivi, muzicieni. Apare mai frecvent la femei între 30 și 50 de ani, iar contextul maternității creează condiții favorizante, dar nu e o regulă fără excepții.

Depinde de stadiul afecțiunii și de tratamentul ales. Cu tratament conservator, ameliorarea apare de obicei în câteva săptămâni. Injecțiile cu corticosteroizi pot aduce rezultate vizibile în câteva zile. Post-operator, activitățile ușoare pot fi reluate într-o săptămână.

Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie discutate cu medicul în perioada de alăptare. Injecțiile cu corticosteroizi sunt considerate în general sigure, dar decizia aparține medicului specialist, care va evalua situația fiecărui pacient în parte.

Sindromul de tunel carpian afectează nervul median și se manifestă prin amorțeală și furnicături în degete, mai ales noaptea. Sindromul de Quervain afectează tendoanele policelui și se manifestă prin durere localizată la baza acestuia, agravată de mișcare. Localizarea și natura simptomelor sunt diferite.

Cu tratament corect și modificarea activităților care au declanșat afecțiunea, recidiva e puțin probabilă. Programele de exerciții ghidate de terapeutul de mână reduc semnificativ riscul de reapariție.

Nu. Artrita implică degenerarea articulațiilor, în timp ce sindromul de Quervain este o inflamație a tendoanelor. Simptomele pot părea similare, dar mecanismul, diagnosticul și tratamentul sunt diferite.

Da. Modificările hormonale din sarcină favorizează retenția de lichide și inflamația tendoanelor, ceea ce poate declanșa sau agrava afecțiunea. Opțiunile de tratament sunt adaptate acestei perioade – medicul specialist va recomanda soluțiile potrivite în funcție de situația fiecărui pacient.

Distribuiți acest articol

CITEȘTE ÎN CONTINUARE

Articole asemănătoare