Mulți dintre noi credem că lucrurile care sunt în aparență diferite, se exclud reciproc. Așa se întâmplă, de pildă, în cazul tehnologiei și al naturii sau în cel al științelor medicale și al muzicii.
Pentru noi, muzica a devenit parte din actul medical. Este un pas la fel de firesc pe cât sunt sterilizarea și pregătirea ustensilelor înainte de intervenție. La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, ne place să menținem o atmosferă primitoare, relaxantă, iar muzica are întocmai acest efect.
În timp ce unele dintre zilele petrecute în cadrul clinicii sunt mai liniștite, altele ne surprind într-un refren continuu: nenumărate programări, pacienți care trebuie operați de urgență și cazuri ce necesită consultații second opinion. Însă sunt și momente în care muzica nu se mai limitează la a acompania actul medical, ci devine scopul din spatele său – întocmai cum a fost cazul Indirei, o tânără și desăvârșită pianistă diagnosticată cu sindromul Lacertus.
Despre sindromul Lacertus
Pe Indira am cunoscut-o primăvara aceasta în cadrul Clinicii de Chirurgia Mâinii. Timp de luni de zile, aceasta a acuzat durere la nivelul încheieturii mâinii, iar apoi în zona cotului. În doar 6 luni, simptomatologia s-a agravat suficient de mult încât Indira să întâmpine dificultăți în interpretarea anumitor partituri.
Alături de limitarea motricității, prezența durerii, pierderea forței și senzația de amorțeală resimțită în zona degetelor I-IV, ne-a făcut să ne gândim la un alt diagnostic față de cel de sindrom de tunel carpian – cel de sindrom Lacertus. Acesta marchează compresia nervului median la nivelul lacertus fibrosus, un țesut fibros situat distal de articulația cotului.
Desigur, fără testele necesare, teoria noastră ar fi rămas o simplă ipoteză. Prin urmare, Indira a fost supusă unei evaluări clinice detaliate:
Presiunea exercitată asupra nervului nu este suficient de puternică pentru a provoca leziuni evidente și ireversibile asupra fibrelor nervoase. În plus, gradul de compresie asupra nervului variază în funcție de poziția mâinii și de activitatea efectuată. Din aceste motive, testele electrodiagnostice și cele imagistice nu sunt recomandate în acest caz.
Luând în considerare rezultatele testelor, faptul că există o prevalență de 77.4% în rândul femeilor de a dezvolta această afecțiune, precum și faptul că sindromul Lacertus este adesea întâlnit în rândul pacienților care obișnuiesc să își folosească intens antebrațul și încheietura mâinii, diagnosticul Indirei a devenit clar pentru noi – asta deși multe dintre simptomele manifestate se suprapun cu cele specifice sindromului de tunel carpian.
Muzica în sala de operație
Odată stabilit diagnosticul, muzica a început să cânte. Ajunși în sala de operație, Indira a fost supusă intervenției de decompresie a nervului median.
Procedura implică secționarea ligamentului ce comprimă nervul, prin intermediul unei incizii de doar câțiva centimetri la plica flexorie a cotului. Procedura se realizează utilizând tehnica WALANT (Wide Awake, Local Anesthesia, No Tourniquet). Astfel, am putut verifica dacă forța musculară revine în timpul procedurii chirurgicale, implicit, dacă operația a avut succes.
În mod normal, sindromul Lacertus poate fi tratat și pe cale non-chirurgicală. De pildă, pacienții pot opta pentru proceduri de injectare de corticosteroizi sau toxină botulinică, pentru terapia fizică sau pentru tratamentul medicamentos. În cazul Indirei, aceste variante nu au mai putut fi recomandate, din cauza stadiului avansat al bolii.
Muzica dincolo de sala de operații
Imediat după intervenția realizată cu anestezie locală, Indira a putut cânta la pian cu mai multă forță și încredere. Senzația de ameliorare a fost una aproape instantă – lucru pe care l-am sesizat, în primul rând, din modul în care Indira zâmbea când a atins din nou clapele pianului.
Suntem mândri că am reușit să contribuim la continuarea carierei ei strălucite și că am putut să îi oferim siguranța de a se reîntoarce în Olanda, acolo unde studiază pianul, fără teama că mâna îi este pusă în pericol.
Sindromul Lacertus este, oricum, o afecțiune cu o rată extrem de mică de recidivă, iar recuperarea după intervenție este rapidă și ușoară. Pacienții operați minim-invaziv pot fi consultați și tratați pe cale chirurgicală în aceeași zi, în regim ambulatoriu, fără a fi necesară internarea acestora.
Concluzie
Nu știm clar unde anume pe portativ ne situăm, și nici în ce registru, însă un lucru e clar: fiecare domeniu are propriul său ritm. Pentru noi, e o adevărată plăcere să ne putem folosi de efectul muzicii pentru a reda pacienților starea de bine. Dar plăcerea este poate și mai mare atunci când avem ocazia să întâlnim pacienți dedicați cu adevărat muzicii – căci împărtășim dorința de a ne urma propriile pasiuni, iar acesta este unul dintre obiectivele noastre principale.
Dacă și tu te confrunți cu această afecțiune, nu ezita să apelezi la ajutorul medical specialist. Programează acum o consultație la cabinetul domnului dr. Daniel Vîlcioiu.
Distribuiți acest articol
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
Articole asemănătoare
Conform unei liste a celor mai frecvente accidentări de pe terenul de tenis, realizată de Wimbledon, cotul tenismanului se află pe primul loc...
Conform unui studiu, până la 25% din totalul leziunilor suferite în timpul practicării unui sport sunt localizate la nivelul mâinii și al încheieturii mâinii.
Astăzi am decis să dezbatem anatomia misterului și, odată cu ea, și fractura Bennett. Recunoaștem: de-a lungul timpului...