Unghii lungi: un pericol pentru sănătatea mâinilor?

Trăim într-o perioadă în care manichiura nu mai reprezintă doar un simplu detaliu, un pas în rutina de îngrijire, ci o parte cu adevărat importantă din identitatea noastră, din modul în care ne dorim să fim percepuți de către cei din jur. Fie că vorbim despre exemple în culori intense și modele elaborate, sau despre unghii naturale, construcții cu gel, acril sau alte tehnici, pentru multe dintre paciente, unghiile lungi înseamnă feminitate – o formă de expresie a sinelui și, uneori, chiar un mic ritual de răsfăț la fiecare vizită la salon.

Prin prisma meseriei pe care o profesăm, noi, în calitate de medici cu experiență în chirurgia și microchirurgia membrului superior, tindem să privim mâinile dintr-o altă perspectivă. Altfel spus, ne interesează nu doar cum arată mâinile, ci cum funcționează fiecare articulație, cum glisează fiecare tendon și cum se distribuie forțele atunci când prindem un obiect sau facem un gest banal, dar repetat de zeci sau chiar sute de ori pe zi.

Partea interesantă? În ultimii ani, vedem tot mai des unghii lungi sau foarte lungi la persoanele care obișnuiesc să își folosească intens mâinile în activitățile zilnice. Prin urmare, ne-am pus următoarea întrebare: sunt acestea un pericol pentru sănătatea mâinilor noastre?

Analizând problema, am încercat să aflăm mai întâi de unde vine aprecierea pentru unghiile lungi. Privind înapoi în istorie, cu mult înainte de epoca faraonilor, în societățile vechi de vânători-culegători, aflăm că mai întâi de orice, mâinile au îndeplinit funcția de instrument de supraviețuire. Prin urmare unghiile scurte erau esențiale pentru prinderea și manipularea obiectelor. Abia mai târziu, când clasele sociale încep să se diferențieze, iar atribuirea muncii se face în funcție de acest criteriu, începe să conteze nu doar ce pot face mâinile, ci și ce transmit ele despre statutul unei persoane.

De pildă, în Egiptul antic, unghiile colorate ori accentuate cu pigmenți naturali devin parte a imaginii celor cu rang înalt. Mesajul era unul cât se poate de clar: persoana respectivă nu își folosește mâinile pentru muncile grele, de natură fizică. În alte spații culturale, inclusiv în anumite perioade din istoria Chinei imperiale, unghiile foarte lungi sau apărătorile de unghii din metal reprezentau simboluri ale rafinamentului și ale poziției sociale. După un principiu asemănător cu cel al egiptenilor, dacă unghiile nu îți permit să prinzi ferm un obiect, înseamnă că altcineva ar trebui să preia munca manuală.

În perioadele premoderne și apoi în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, accentul se mută treptat de la simbolistica extremă la îngrijirea personală. În multe zone ale lumii, unghiile curate și tăiate corespunzător devin un semn de respect față de sine și față de cei din jur. În schimb, unghiile prea lungi, murdare sau neîngrijite devin asociate cu lipsa de igienă, nu cu statutul înalt.

Însă odată cu dezvoltarea industriei și produselor farmaceutice și cosmetice, îngrijirea unghiilor intră într-o zonă mai predictibilă și mai accesibilă. Unghiile sunt pilite, lustruite, protejate de traumatisme minore, iar practicalitatea manichiurii începe și ea să joace un rol din ce în ce mai important, mai ales că secolul XX avea să aducă cu sine schimbări majore în ceea ce privește rolul social al femeii și modul în care sunt folosite mâinile în viața de zi cu zi.

În anii ’20–’30 apar lacurile de unghii în culori variate, iar revistele de modă tindeau să popularizeze din ce în ce mai mult manichiura ca pe un element important al imaginii personale. Cu toate acestea, lungimea a rămas, în general, apropiată de limitele naturale ale degetului, pentru că munca de zi cu zi, fie că avea loc la birou sau acasă, cerea în continuare o bună funcționalitate a mâinii.

Mai târziu, în anii ’50–’60, imaginea vedetelor de cinema a adus în centrul atenției conceptul de manichiură impecabilă: unghii îngrijite, de lungime medie, rotunjite sau ușor migdală – suficient de vizibile pentru a completa o ținută elegantă, dar încă adaptate unei vieți în care scrisul la mașină, îngrijirea casei sau a copiilor erau activități curente. Mâna trebuia să rămână un instrument de lucru, chiar dacă era prezentată într-un mod grațios.

Însă pe măsură ce avansăm spre cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, mass-media vizuală a căpătat un rol tot mai central. Mâinile au început să apară în reclame, în fotografii promoționale, să fie filmate de aproape. Unghia începe să fie gândită deliberat ca element de compoziție vizuală, fără ca lungimile extreme să devină încă norma în viața de zi cu zi.

Ultimele decenii au adus o schimbare importantă, pe care și noi o observăm foarte clar: dezvoltarea materialelor acrilice, a gelurilor și a tehnicilor combinate a permis alungirea considerabilă a unghiei și modelarea ei în forme variate, folosind decoruri 3D sau elemente care transformă manichiura într-o formă de expresie artistică.

Partea interesantă este că, spre deosebire de perioadele istorice în care unghiile foarte lungi erau rezervate celor care nu își foloseau mâinile pentru muncă, astăzi vedem tot mai des exact situația inversă.

Dar ce se întâmplă, de fapt, cu mâinile noastre atunci când desfășurăm activități solicitante sau repetitive și alegem să purtăm unghii lungi? Pot acestea deveni periculoase pentru sănătatea și funcționalitatea mâinilor?

Când vine vorba de analizarea unghiilor lungi din perspectivă medicală, este esențial să înțelegem următorul lucru: adăugarea chiar și a câtorva milimetri în plus la vârful degetului schimbă felul în care se distribuie forțele pe articulații și tendoane.

La vârful fiecărui deget se află articulația interfalangiană distală, pe scurt articulația IFD. Aceasta este articulația care permite flexia și extensia ultimei falange, adică exact mișcarea de a îndoi și întinde vârful degetului. Unghia nu este un element izolat, ci este ancorată în falanga distală, are legături cu periostul osului, cu tendonul extensor de la nivelul vârfului degetului și cu ligamentele care stabilizează articulația.

Când aplicăm sau ne lăsăm unghiile să crească foarte mult, prelungim, practic, capătul degetului. Din punct de vedere biomecanic, asta înseamnă că mărim brațul de pârghie pe care se aplică forțele atunci când prindem, tragem, apăsăm sau tastăm.

Prin urmare, extensorul lung al degetului este nevoit să depună un efort mai mare pentru a menține degetul în extensie, iar tendonul flexor profund, cel care ne ajută să îndoim vârful degetului, poate glisa mai greu în condițiile în care vârful este „alungit” artificial și adesea expus la microtraumatisme. Vorbim, așadar, despre o suprasolicitare a articulației, iar drept consecință, în timp, în contextul purtării cronice a unghiilor lungi – timp de luni sau ani de zile, flexia vârfului degetului poate deveni mai limitată.

În completarea acestor modificări mecanice, un risc major și adesea ignorat este cel al apariției osteoporozei la nivelul falangei distale. Atunci când vârful degetului nu mai este folosit corect pentru palpare sau presiune directă, se întrerupe transmiterea fiziologică a forțelor mecanice prin pulpa degetului către os. Conform legii lui Wolff, osul are nevoie de stres mecanic pentru a-și menține densitatea; în absența acestui stimul, prin „ocolirea” funcțională a vârfului degetului, procesul de remodelare osoasă este afectat, ducând în timp la o fragilizare a structurii osoase terminale.

Când ne uităm la literatura de specialitate, observăm câteva idei care merită aduse în discuție.

Spre exemplu, există cercetări care analizează diferența dintre unghiile tăiate foarte scurt și cele cu doar câțiva milimetri în plus (0 mm vs 2 mm). Chiar și aceste variații mici de lungime pot influența dexteritatea și modul în care prindem obiectele. Unele teste arată că o lungime moderată a unghiei poate ajuta la manipularea fină, pentru că unghia oferă un mic sprijin suplimentar în prindere. În schimb, pe măsură ce lungimea crește, scade forța de pinch, adică forța cu care putem prinde obiecte mici între degetul mare și unul dintre celelalte degete, tocmai pentru că levierul distal devine mai mare și controlul mai dificil.

Alte articole descriu unghia ca parte a unui ansamblu musculo-scheletic. Asta înseamnă că modificările de formă, grosime sau relația dintre unghie și patul unghial pot avea consecințe asupra osului de dedesubt și asupra articulației IFD. În bolile reumatologice, de exemplu, nu de puține ori sunt descrise împreună modificări ale unghiei și ale articulației IFD, ceea ce întărește ideea că ele funcționează ca un sistem.

Dacă plecăm de la aceste observații și le raportăm la unghiile lungi sau foarte lungi, putem înțelege de ce, chiar dacă nu există încă studii care să analizeze direct efectele acestora, este rezonabil să ne punem întrebări legate de impactul acestor tipuri de unghii pe termen lung asupra biomecanicii degetelor.

Dacă și tu te numeri printre pacientele care poartă în mod constant unghii lungi, schimbând doar modelul sau culoarea la câteva săptămâni, dar păstrând aceeași lungime timp de luni sau ani, îți recomandăm să îți îndrepți atenția asupra semnelor pe care mâinile tale ți le transmit.

Resimți, cumva, o senzație de oboseală sau de tensiune la nivelul vârfurilor degetelor, mai ales spre finalul zilei? Dar disconfort la încercarea de a îndoi complet vârful degetului? Dureri discrete, dar recurente, în jurul articulației IFD, mai ales la presiune sau la prinderi repetate?

Acestea sunt doar câteva dintre aspectele care ar putea să-ți confirme faptul că este timpul să ceri sfatului medicului, la fel ca următoarele semnalmente:

• apariția unei deformări vizibile sau a unei modificări de ax la nivelul degetului;
• episoadele de blocaj, trosnituri dureroase sau senzația că degetul se blochează în anumite poziții;
• lipsa ameliorării durerii sau disconfortului, chiar și în ciuda scurtării lungimii unghiilor.

În aceste cazuri, este esențială nu doar evaluarea unghiilor, ci și a întregului aparat de susținere: articulația, tendoanele, ligamentele și modul în care folosești mâna în viața de zi cu zi.

În discuțiile cu pacientele, evităm abordările moralizatoare. Scopul nostru nu este să criticăm preferințele personale, ci să explicăm ce se întâmplă din punct de vedere funcțional la nivelul articulației și care sunt soluțiile pe care le putem găsi.

Din fericire, frumusețea și sănătatea mâinilor nu se exclud. Prin urmare, nu este nevoie să renunți complet la unghiile lungi pentru a-ți proteja articulațiile, însă este important să reții câteva aspecte:

• Unghiile cu o lungime moderată pot influența mai puțin biomecanica articulației IFD, prin urmare chiar și câțiva milimetri în minus pot face diferența pentru forțele care se exercită asupra tendoanelor.
• Purtarea permanentă a unghiilor lungi, fără pauze, înseamnă că structurile de la nivelul degetelor nu au niciodată ocazia să revină la un tipar de funcționare mai aproape de cel natural. Perioadele de pauză, în care unghiile sunt lăsate mai scurte, pot reprezenta un moment de respiro pentru articulații și tendoane. Totuși, merită menționat faptul că, pentru ocazii speciale, vacanțe sau pentru perioade scurte de câteva săptămâni, nu există un pericol real, riscurile biomecanice și osoase fiind asociate strict cu purtarea cronică, pe termen lung.

Pentru o evaluare de specialitate, te invităm să programezi o consultație alături de echipa Clinicii de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu! Alături de noi, beneficiezi de diagnostic, tratament și recuperare în același loc, totul pentru a-și recăpăta în timp util funcționalitatea și mobilitatea la nivelul mâinilor.

Alege să fii #PeMâiniBune!