Neuropatie ulnară

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice care afectează mâna și încheietura sa poartă denumirea de neuropatie ulnară de compresie. Deși datele privind ratele sale de incidență și prevalență sunt destul de limitate când vine vorba de țara noastră, putem constata frecvența acestui fenomen, privind pentru o secundă statisticile efectuate asupra populației generale din Italia. Conform acestora, incidența neuropatiei ulnare compresive a atins pragul de 20.9%, cea mai mare parte dintre pacienți fiind de sex masculin.

Însă ce reprezintă, mai exact, o neuropatie ulnară? Care sunt cele două tipuri în care se clasifică și cum pot fi acestea recunoscute? Dar tratate? Toate aceste informații le poți afla citind în continuare articolul nostru de blog.

Neuropatia ulnară

Termenul de neuropatie ulnară sau, așa cum mai este cunoscut, paralizia nervului ulnar, indică leziunile sau disfuncțiile pe care le pot suferi nervii. Aceștia din urmă au rolul de a transmite semnalele senzitive către sistemul nervos central. În cazul neuropatiei ulnare, vorbim despre lezarea nervului ulnar, unul dintre principalii nervi regăsiți la nivelul membrelor superioare.

Principalele două funcții ale nervului ulnar sunt mișcarea și senzorialitatea. Pe de-o parte, acesta controlează mușchii care permit flexia încheieturii mâinii și pe cei responsabili de abilitățile motorii ale degetelor mici și a celor inelare, și de motricitatea fină a mâinii, așa cum ar fi, de pildă, prinderea micilor obiecte. Pe de altă parte, nervul ulnar permite perceperea atingerii, a temperaturii, a durerii sau a altor senzații în regiunea degetelor mici, inelare și pe jumătate a degetelor mijlocii, precum și când vine vorba de o parte a palmei mâinii și a dosului acesteia.

Nervul ulnar pornește din măduva spinării cervicale și coboară de-a lungul gâtului, traversând axila și apoi brațul, trecând pe lângă humerus. Mai apoi, nervul ulnar ajunge în zona cotului, acolo unde e nevoit să ia o curbă strânsă în jurul osului ulnar, traversând tunelul cubital.

Neuropatie ulnară - Anatomia nervului ulnar

Ulterior, acesta străbate zona antebrațului și ajunge în partea medială a încheieturii mâinii, acolo unde trece printr-un pasaj îngust denumit tunelul Guyon. La final, începe ramificarea acestuia în mici nervi care se termină la nivelul pielii și al mușchilor din vârful degetelor.

De la anomalii anatomice și traumatisme suferite de-a lungul timpului, și până la suprasolicitare sau prezența unor afecțiuni medicale, există numeroase cauze ale neuropatiilor ulnare. Toți acești factori conduc la apariția compresiilor, aplicând o presiune suplimentară asupra nervului ulnar.

De-a lungul traseului său, nervul ulnar traversează două zone predispuse la compresie: tunelul cubital din zona cotului și tunelul Guyon din zona încheieturii mâinii. Fiecare dintre aceste tipuri de compresii poate duce la apariția a două tipuri de neuropatie ulnară: neuropatia cubitală și neuropatia Guyon, denumite și sindromul de tunel cubital, respectiv sindromul de tunel Guyon.

Sindromul de tunel cubital

Diagnosticul de sindrom de tunel cubital, uneori întâlnit sub denumirea de sindrom de tunel ulnar, apare la aproximativ 1.8-5.9% din populația globală. Sindromul se dezvoltă în momentul în care nervul ulnar este supus unei compresii la nivelul cotului, în cadrul tunelului cubital. 

Pentru că traversează partea posterioară a cotului, nervul ulnar se află într-o poziție extrem de vulnerabilă. Acesta este protejat doar de o cantitate redusă de tegument și țesut gras, astfel că această lipsă de protecție îl face mai vulnerabil la traume și contuzii. Dincolo de aceste aspecte, există și alte cauze care pot conduce la dezvoltarea acestei neuropatii ulnare, așa cum ar fi:

  • Îngustarea congenitală a tunelului cubital;
  • Flexia repetitivă a cotului;
  • Expunerea la traumatisme sau leziuni în cot;
  • Sprijinirea cotului pe suprafețe dure pentru timp îndelungat;
  • Afecțiunile medicale de tipul diabetului, artritei reumatoide sau obezității;
  • Chisturile sinoviale sau edemul la nivelul articulației cotului;
  • Lipoamele dezvoltate în această zonă.

Din lista simptomatologiei asociate sindromului de tunel cubital fac parte:

  • Senzațiile de amorțeală și furnicături resimțite la nivelul degetelor și al antebrațului;
  • Durere resimțită în interiorul cotului, în special în poziție de flexie;
  • Slăbiciune musculară și dificultăți în coordonarea degetelor.

În ceea ce privește tratarea sindromului, cazurile aflate în stadii incipiente pot fi gestionate pe cale non-chirurgicală. Spre exemplu, pacienții în această situație sunt sfătuiți să evite menținerea unei poziții incorecte a cotului sau sprijinirea prelungită a acestuia de suprafețele dure.

Totodată, pentru ameliorarea simptomatologiei, pot fi administrate antiinflamatoare nesteroidiene, injecții cu corticosteroizi și se poate recomanda purtarea unei atele pe timpul nopții. Aceasta are rolul de a menține cotul într-o poziție neutră, astfel încât presiunea asupra nervului să fie una redusă.

În schimb, tratamentul chirurgical se adresează pacienților al căror stadiu de dezvoltare a bolii prezintă semne de deteriorare nervoasă progresivă.

Neuropatie ulnară - Sindrom de Tunel Cubital

În funcție de gradul de severitate, de anatomia individuală a pacientului și de recomandările medicului specialist, această neuropatie ulnară de compresie poate fi tratată printr-o procedură precum:

  • Neuroliza

    Urmărește decompresia nervului ulnar, printr-o intervenție chirurgicală minim invazivă. În cadrul Clinicii de Chirurgie a Mâinii, medicul chirurg realizează o incizie de mici dimensiuni, prin care taie ligamentul care formează acoperișul tunelului cubital, creând mai mult spațiu pentru nervul ulnar. Timpul de execuție al procedurii este de aproximativ 30 de minute, timp în care pacienții se află sub anestezie locală. Recuperarea este una extrem de rapidă, iar semnele intervenției sunt aproape insesizabile. În plus, pacienții pot fi operați în regim ambulatoriu și pot pleca acasă în aceeași zi în care a avut loc intervenția.

  • Transpoziția anterioară a nervului cubital

    Scopul acestei operații este de a evita compresia nervului prin mutarea lui departe de zonele potențial problematice. Prin urmare, nervul ulnar este mutat din spatele humerusului către partea din față, fiind repoziționat în țesutul muscular sau sub mușchi, unde este mai bine protejat de posibilele traume și compresii. Durata acestei intervenții este de 1-2 ore și poate fi efectuată, de asemenea, în manieră minim-invazivă.

  • Epicondilectomia medială

    Această procedură implică îndepărtarea parțială a epicondilului medial, o proeminență osoasă de pe partea internă a humerusului. În acest fel, se creează un spațiu suplimentar pentru nervul ulnar, eliminând o parte din structura care îl comprimă printr-o abordare minim-invazivă. Durata intervenției nu depășește, de regulă, o oră.

Sindromul de tunel Guyon

Cea de-a doua neuropatie ulnară de compresie poartă denumirea de sindrom de tunel Guyon. Afecțiunea începe să se dezvoltă atunci când nervul ulnar este supus unei compresii, însă de această data la nivelul încheieturii mâinii.

La fel ca tunelul cubital, și tunelul Guyon este susceptibil la producerea compresiilor, iar asta pentru este un spațiu extrem de îngust. În afara nervului ulnar, acesta mai este străbătut și de artera ulnară și de ramura palmară a acestui nerv.

Deși peste 45% dintre cazuri se dovedesc a fi idiopatice, există și o serie de factori considerați a fi responsabili pentru această compresie a nervului ulnar:

  • Activitățile repetitive ale încheieturii mâinii;
  • Sprijinirea prelungită a mâinii pe suprafețe dure;
  • Expunerea la traumatisme sau leziuni ale mâinii;
  • Prezența unor chisturi, tumori sau alte formațiuni de acest tip;
  • Cauzele congenitale;
  • Afecțiunile cu caracter inflamator.
Neuropatie ulnară - Sindrom de Tunel Guyon

Ca mod de manifestare, această neuropatie ulnară de compresie poate fi recunoscută în funcție de următoarele simptome:

  • Parastezii la nivelul degetelor IV și V;
  • Senzație de durere care radiază de la încheietură către degete;
  • Slăbiciune musculară și dificultate în efectuarea activităților de zi cu zi;
  • Sensibilitate redusă la atingere.

În ceea ce privește tratamentul – cu precădere cel conservator, sindromul de tunel Guyon propune aceleași indicații medicale precum sindromul de tunel cubital. În schimb, tratamentul chirurgical se concentrează asupra procedurii de neuroliză minim-invazivă. În cadrul acesteia, ligamentul retinacular ce acoperă tunelul Guyon este secționat, permițând realizarea decompresiei nervului ulnar. Intervenția se realizează în aceleași condiții ca cele descrise mai sus, propunând aceleași avantaje și oferind rezultate la fel de eficiente și de spectaculoase.

Concluzie

Sperăm că informațiile de mai sus cu privire la neuropatiile ulnare de compresie ți-au fost de folos. În cazul în care tu sau cineva drag ție se confruntă cu unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai sus, nu ezita să programezi o consultație la cabinetul Dr. Vîlcioiu, medic specialist ortopedie și traumatologie, doctor în științe medicale, cu supraspecializare în chirurgia mâinii. Alături de acesta, cu siguranță vei primi toată îndrumarea și îngrijirea de care ai nevoie. 

Distribuiți acest articol

CITEȘTE ÎN CONTINUARE

Articole asemănătoare