Una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice care afectează mâna și încheietura sa poartă denumirea de neuropatie ulnară de compresie. Deși datele privind ratele sale de incidență și prevalență sunt destul de limitate când vine vorba de țara noastră, putem constata frecvența acestui fenomen, privind pentru o secundă statisticile efectuate asupra populației generale din Italia. Conform acestora, incidența neuropatiei ulnare compresive a atins pragul de 20.9%, cea mai mare parte dintre pacienți fiind de sex masculin.
Însă ce reprezintă, mai exact, o neuropatie ulnară? Care sunt cele două tipuri în care se clasifică și cum pot fi acestea recunoscute? Dar tratate? Toate aceste informații le poți afla citind în continuare articolul nostru de blog.
Neuropatia ulnară
Termenul de neuropatie ulnară sau, așa cum mai este cunoscut, paralizia nervului ulnar, indică leziunile sau disfuncțiile pe care le pot suferi nervii. Aceștia din urmă au rolul de a transmite semnalele senzitive către sistemul nervos central. În cazul neuropatiei ulnare, vorbim despre lezarea nervului ulnar, unul dintre principalii nervi regăsiți la nivelul membrelor superioare.
Principalele două funcții ale nervului ulnar sunt mișcarea și senzorialitatea. Pe de-o parte, acesta controlează mușchii care permit flexia încheieturii mâinii și pe cei responsabili de abilitățile motorii ale degetelor mici și a celor inelare, și de motricitatea fină a mâinii, așa cum ar fi, de pildă, prinderea micilor obiecte. Pe de altă parte, nervul ulnar permite perceperea atingerii, a temperaturii, a durerii sau a altor senzații în regiunea degetelor mici, inelare și pe jumătate a degetelor mijlocii, precum și când vine vorba de o parte a palmei mâinii și a dosului acesteia.
Nervul ulnar pornește din măduva spinării cervicale și coboară de-a lungul gâtului, traversând axila și apoi brațul, trecând pe lângă humerus. Mai apoi, nervul ulnar ajunge în zona cotului, acolo unde e nevoit să ia o curbă strânsă în jurul osului ulnar, traversând tunelul cubital.
Ulterior, acesta străbate zona antebrațului și ajunge în partea medială a încheieturii mâinii, acolo unde trece printr-un pasaj îngust denumit tunelul Guyon. La final, începe ramificarea acestuia în mici nervi care se termină la nivelul pielii și al mușchilor din vârful degetelor.
De la anomalii anatomice și traumatisme suferite de-a lungul timpului, și până la suprasolicitare sau prezența unor afecțiuni medicale, există numeroase cauze ale neuropatiilor ulnare. Toți acești factori conduc la apariția compresiilor, aplicând o presiune suplimentară asupra nervului ulnar.
De-a lungul traseului său, nervul ulnar traversează două zone predispuse la compresie: tunelul cubital din zona cotului și tunelul Guyon din zona încheieturii mâinii. Fiecare dintre aceste tipuri de compresii poate duce la apariția a două tipuri de neuropatie ulnară: neuropatia cubitală și neuropatia Guyon, denumite și sindromul de tunel cubital, respectiv sindromul de tunel Guyon.
Sindromul de tunel cubital
Diagnosticul de sindrom de tunel cubital, uneori întâlnit sub denumirea de sindrom de tunel ulnar, apare la aproximativ 1.8-5.9% din populația globală. Sindromul se dezvoltă în momentul în care nervul ulnar este supus unei compresii la nivelul cotului, în cadrul tunelului cubital.
Pentru că traversează partea posterioară a cotului, nervul ulnar se află într-o poziție extrem de vulnerabilă. Acesta este protejat doar de o cantitate redusă de tegument și țesut gras, astfel că această lipsă de protecție îl face mai vulnerabil la traume și contuzii. Dincolo de aceste aspecte, există și alte cauze care pot conduce la dezvoltarea acestei neuropatii ulnare, așa cum ar fi:
Din lista simptomatologiei asociate sindromului de tunel cubital fac parte:
În ceea ce privește tratarea sindromului, cazurile aflate în stadii incipiente pot fi gestionate pe cale non-chirurgicală. Spre exemplu, pacienții în această situație sunt sfătuiți să evite menținerea unei poziții incorecte a cotului sau sprijinirea prelungită a acestuia de suprafețele dure.
Totodată, pentru ameliorarea simptomatologiei, pot fi administrate antiinflamatoare nesteroidiene, injecții cu corticosteroizi și se poate recomanda purtarea unei atele pe timpul nopții. Aceasta are rolul de a menține cotul într-o poziție neutră, astfel încât presiunea asupra nervului să fie una redusă.
În schimb, tratamentul chirurgical se adresează pacienților al căror stadiu de dezvoltare a bolii prezintă semne de deteriorare nervoasă progresivă.
În funcție de gradul de severitate, de anatomia individuală a pacientului și de recomandările medicului specialist, această neuropatie ulnară de compresie poate fi tratată printr-o procedură precum:
Sindromul de tunel Guyon
Cea de-a doua neuropatie ulnară de compresie poartă denumirea de sindrom de tunel Guyon. Afecțiunea începe să se dezvoltă atunci când nervul ulnar este supus unei compresii, însă de această data la nivelul încheieturii mâinii.
La fel ca tunelul cubital, și tunelul Guyon este susceptibil la producerea compresiilor, iar asta pentru este un spațiu extrem de îngust. În afara nervului ulnar, acesta mai este străbătut și de artera ulnară și de ramura palmară a acestui nerv.
Deși peste 45% dintre cazuri se dovedesc a fi idiopatice, există și o serie de factori considerați a fi responsabili pentru această compresie a nervului ulnar:
Ca mod de manifestare, această neuropatie ulnară de compresie poate fi recunoscută în funcție de următoarele simptome:
În ceea ce privește tratamentul – cu precădere cel conservator, sindromul de tunel Guyon propune aceleași indicații medicale precum sindromul de tunel cubital. În schimb, tratamentul chirurgical se concentrează asupra procedurii de neuroliză minim-invazivă. În cadrul acesteia, ligamentul retinacular ce acoperă tunelul Guyon este secționat, permițând realizarea decompresiei nervului ulnar. Intervenția se realizează în aceleași condiții ca cele descrise mai sus, propunând aceleași avantaje și oferind rezultate la fel de eficiente și de spectaculoase.
Concluzie
Sperăm că informațiile de mai sus cu privire la neuropatiile ulnare de compresie ți-au fost de folos. În cazul în care tu sau cineva drag ție se confruntă cu unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai sus, nu ezita să programezi o consultație la cabinetul Dr. Vîlcioiu, medic specialist ortopedie și traumatologie, doctor în științe medicale, cu supraspecializare în chirurgia mâinii. Alături de acesta, cu siguranță vei primi toată îndrumarea și îngrijirea de care ai nevoie.
Distribuiți acest articol
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
Articole asemănătoare
Profesia de medic este una pe cât de nobilă, pe atât de solicitantă. Implicând o responsabilitate enormă pentru sănătatea și viața...
Dacă data trecută am vorbit despre diformitatea Boutonnière și despre modul în care aceasta reușește să ne afecteze articulațiile mâinii, astăzi continuăm cu...
Deși reprezintă un diagnostic cu o prevalență redusă în numărul pacienților din cadrul Clinicii de Chirurgia...
