Degete în ciocan

Degetele în ciocan reprezintă o deformare importantă cauzată de afectarea aparatului extensor al degetului. Mai exact, este vorba despre o leziune a tendonului extensor care oprește foarte clar funcția sa principală: extensia activă a vârfului degetului. Astfel, degetul nu mai poate să se întindă complet, rămânând blocat în poziție îndoită la articulația interfalangiană distală (AID), adică ultima articulație a degetului.

Numele acestei afecțiuni vine de la forma caracteristică pe care o ia degetul afectat, fiind înclinat asemănător unui ciocan. Fiindcă vârful degetului este extrem de important pentru prinderea și manipularea obiectelor fine, această deformare afectează funcționalitatea mâinii.

Intervenția cât mai rapidă este esențială pentru a împiedica apariția unor complicații și pentru a restabili mobilitatea corectă a degetului.

Din punct de vedere medical, leziunile pot fi clasificate în două mari categorii, în funcție de gravitatea și structura afectată:

• Tip I (Leziune pur tendinoasă): tendonul extensor este rupt complet sau parțial, fără afectarea osului.
• Tip II (Leziune cu fractură-avulsie): tendonul smulge de pe falanga distală un fragment osos, implicând astfel și osul în leziune.

Simptomele apar imediat după traumatism și includ:

• Incapacitatea pacientului de a întinde activ vârful degetului, care rămâne permanent îndoit la nivelul AID.
• Durere localizată acută și edem (umflătură) în zona articulației afectate.
• În cazurile netratate, în timp pot apărea calusuri dureroase sau ulcerații pe partea dorsală a articulației, din cauza frecării constante pe oasele expuse.

Cauza principală este un traumatism brusc și direct la vârful degetului, care îl forțează în hiperflexie (îndoire forțată în jos) atunci când tendonul extensor este întins și forțat dincolo de capacitatea sa de rezistență.

Acest tip de traumatisme se întâmplă frecvent în situații sportive, de exemplu când o minge lovește vârful degetului, dar și în accidente obișnuite, când mâna lovește un obiect dur.

Din punct de vedere mecanic, forța bruscă provoacă ruperea sau smulgerea tendonului extensor de pe os, împiedicând extensia vârfului degetului.

Deși oricine poate suferi acest tip de leziune, anumite persoane sunt mai predispuse:

• Vârstnicii, deoarece pot avea osteoporoză sau alte afecțiuni articulare degenerative, precum poliartrita reumatoidă.
• Sportivii, în special cei care practică sporturi cu prinderea frecventă a mingii (baschet, volei, fotbal etc.).
• Persoanele care ignoră simptomele inițiale sau amână tratamentul sunt expuse riscului de vindecare defectuoasă, cu deformare cronică și anchiloză degetului.

Diagnosticul începe cu un examen clinic detaliat, prin care verificăm capacitatea pacientului de a întinde activ vârful degetului la nivelul AID și simptomele specifice (durere, edem).

Următorul pas este imagistica radiologică – o radiografie standard a degetului afectat, realizată în proiecțiile necesare pentru a identifica tipul și extinderea leziunii. Aceasta ne ajută să diferențiem între leziunea pur tendinoasă și cea cu fragment osos, dar și să apreciem alinierea și stabilitatea articulației.

În cazul fracturilor cu deplasare osoasă sau subluxații, recomandăm intervenția chirurgicală.

Tratamentul urmărește să restabilească continuitatea și poziția corectă a tendonului extensor pentru a readuce funcționalitatea degetului.

Pentru leziunile tendinoase simple, tratamentul de primă intenție constă în imobilizare.

Tendonul extensor posedă o capacitate limitată de auto-reparare, iar succesul vindecării depinde de menținerea alinierii corecte a capetelor tendonului. Se recomandă purtarea unei atele care ține articulația distală în ușoară hiperextensie și articulația mijlocie în flexie moderată, pentru o perioadă de câteva săptămâni, cu atela purtată continuu.

Este esențial să fie evitată vindecarea în poziție alungită, care apare frecvent dacă imobilizarea este realizată incorect sau dacă tratamentul este amânat.

În cazurile mai grave, cu fracturi de avulsie mari, subluxație articulară sau la formele cronice în care tendonul s-a retractat, se impune intervenția chirurgicală.

Operația constă în refacerea anatomiei prin reatașarea tendonului și fixarea fragmentelor osoase cu știfturi metalice, care funcționează ca o atelă internă pentru menținerea stabilității în timpul vindecării.

În leziunile foarte vechi, când deformarea este permanentă și funcția compromisă, se poate realiza artrodeza, adică fuziunea articulației AID în poziție funcțională stabilă.

Indiferent de forma de tratament aleasă, este esențial ca pacienții să înțeleagă că procesul de vindecare nu se termină odată cu intervenția chirurgicală. La Clinica de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, ne asigurăm că restabilim funcțiile degetului și prevenim rigiditatea articulară printr-un program personalizat de terapie a mâinii. Astfel, pacienții beneficiază de un serviciu complet: consultație, diagnosticare, tratament și terapie, toate într-un singur loc.

Pentru a programa o consultație alături de echipa Clinicii de Chirurgia Mâinii, puteți completa formularul nostru de contact online. Alegeți să fiți #PeMâiniBune!