Introducere in chirurgia mainii
Chirurgia mâinii este în general definită ca si „chirurgia efectuata la nivelul mâinii, pumnului și a nervilor periferici ai membrelor superioare”. Aceasta include proceduri de reconstrucție osoasa si de tesuturi moi(nervi, ligament, tendoane). Este o specialitate care imbina chirurgia plastica cu ortopedia, fiind aplicate principii si abilitati practice din ambele ramuri chirurgicale.
De exemplu, fixarea oaselor mici, microchirurgia, artroscopia, protezarea articulațiilor și reconstrucția pielii, a mușchilor, a tendoanelor, a ligamentelor și a nervilor.
Kinetoterapeutul de mână lucrează în strânsă colaborare cu chirurgul de mână și este esențial pentru restabilirea funcției mainii. Astfel, tratamentul nu se incheie pana atunci cand programul de recuperare este finalizat.
Mâna.
Leziunile patologice de la nivelul mâinii sunt relativ frecvente, în special la adulți. Aceste tulburări și leziuni determină pierderea mobilității și apariția durerii, ce afectează viața de zi cu zi a pacientului. Mâna este o zona predispusă la lovituri și leziuni, cu diferite efecte asociate, de la fracturi cu impact general în palmă la leziunile individuale ale fiecărui deget.
Prezența deformării, durerii, lipsei de consolidare, deficiențe de mobilitate sau amputatia și mutilarea mâinilor și degetelor, printre altele, definesc cea mai mare varietate de imagini clinice adresate clinicii. Diagnosticul precoce, tratamentul adecvat și soluția chirurgicală sunt vitale, cu impact decisiv asupra unor aspecte precum independența personală, sarcini de lucru, sport sau orice activitate fizică.
Pumnul.
Este articulația care leagă ulna și radiusul – podul dintre antebraț și mâna – încheietura joacă un rol-cheie în capacitățile noastre funcționale. În esență, datorită mișcărilor pe care le permite încheietura mâinii, putem îndeplini multe din sarcinile zilnice. În acest domeniu se păstrează unul dintre cele mai complexe balanțe ale aparatului nostru locomotor, între structurile osoase, musculare și tendinoligamentoase.
Când acest echilibru se prăbușește, consecințele pentru pacient sunt remarcabile, manifestandu-se prin durere, pierdere de forță, dificultăți de mobilitate etc. Bolile cele mai frecvent abordate in clinica includ fracturi de radius și scafoid, dureri ulnare, procese degenerative cum ar fi artroza încheieturilor, leziuni ale tendoanelor și ligamentelor – cum ar fi tendinita sau cele care afectează ligamentul scafolunat – împreună cu tulburări nervoase, cum ar fi sindromul de tunel carpian.
Intră în legătură
Puneți o întrebare
"*" indică câmpurile obligatorii