Demontarea miturilor privind fractura osului scafoid

1. Este o fractura foarte rara. FALS

Desi nu este cea mai frecventa fractura pe care o putem intalni in general, fractura scafoidului reprezinta 15% din totalul leziunilor de la nivelul pumnului, 70% din totalul fracturilor oaselor carpiene, fiind de doua ori mai frecventa la barbati decat la femei. In randul populatiei active si sportive, sub 45 ani, fractura scafoidului este una din cele mai frecvente leziuni datorata caderilor sau loviturilor accidentale cu mana in hiperextensie (data pe spate la maxim). Cele mai frecvente accidente de acest gen vin din sporturi si hobbyuri, precum schi-ul, motociclismul, ciclismul, handbalul, fotbalul, alpinismul.

In ultimii 5 ani am tratat si consultat peste 200 de pacienti cu astfel de probleme, categoria de varsta fiind intre 16- 48 de ani, majoritatea cazurilor prezentate deja cu intarziere si cu un prognostic rezervat pentru vindecarea si recuperarea completa.

2. Este un os „prost vascularizat”. FALS

Scafoidul are o structura complexa tridimensionala, cu forma de „barca”/”aluna rasucita”etc. si o lungime cuprinsa intre 25-35mm. Cartilajul articular il acopera in proportie de ~

80% pentru a se putea articula cu cele 5 oase invecinate. De retinut ca articulatiile de marime medie si mare ale corpului omenesc nu necesita mai mult de 2-3 oase invecinate.

Vascularizatia acestui os se face chiar prin 2 artere de baza, ce il iriga suficient cu sange, pentru a il pastra viabil in conditii normale.

Confuzia cu o „vascularizatie proasta” se face atunci cand se fractureaza, mai ales in portiunea proximala, din cauza patrunderii in interiorul osului a lichidului sinovial (prezent tot in timpul in articulatii, cu rol de lubriefere) si a faptului ca fluxul sanguin va fi perturbat de prezenta acestuia. In acest mod, vindecarea va fi cu siguranta o problema si din acest motiv este necesara o interventie chirurgicala specializata. Grefele vascularizate pot favoriza mai rapid vindecarea, insa uneori dificultatile tehnice complica procesul de recuperarea postoperatorie.

3. Tratamentul cu imobilizare in gips pentru 8-12 saptamani eficient. FALS!!

Imobilizarea prelungita, 2-3 sau 4 luni se folosea inca de la inceputurile Ortopediei pentru tratamentul fracturilor de toate tipurile. In urma cu multi ani, pacientii cu fracturi petreceau cateva luni in spital, imobilizati prin diverse tehnici ce foloseau sistemul cu scripeti bazat pe contragreutate si sfori. O fractura de femur, de exemplu, se putea vindeca, daca pacientul avea piciorul suspendat, pe un sistem de tractiune, in 8-12 saptamani, fara a fi nevoie de interventie chirurgicala, dar cu o rata a complicatiilor enorm de mare. Astazi, o fractura de femur se poate opera in mai putin de 1 ora, fara anestezie generala, dupa doar cateva zile pacientul este externat si se poate sprijini pe picior, respecand anumite recomandari.

Pe acelasi principiu se bazeaza si tratamentul unei fracturi de scafoid, de notat fiind ca aparitia complicatiilor in urma imobilizarii prelungite a mainii, poate avea efect devastator asupra pacientului. Prognosticul pentru vindecare va fi rezervat, iar recuperarea functiei va fi mult prelungita (chiar si 1-2 ani). Fractura de scafoid este o fractura articulara, motiv pentru care se indica interventia chirurgicala ce va inchide spatiul de fractura (lichidul sinovial influenteaza negativ procesul de vindecare, prin perturbarea biologiei locale), interventie ce foloseste intregul arsenal tehnologic: mini-aparat de raze X, artroscop pentru articulatii mici, implante mai mici de 3mm,

Lista celor mai frecvente complicatii:

• pseudatroza- lipsa vindecarii
• necroza- lipsa vindecarii si pierderea unei portiuni din os
• luxatiile asociate neglijate – osul vecin semilunar
• sindromul Sudeck -algo-neutro-distrofic
• sindromul de tunel carpian
• redoarea articulara extinsa la degete
• atrofia musculaturi intrinseci.
• escarele datorate compresiei gipsului
• stari de anxietate, uneori depresie accentuata

4. Surubul ce se foloseste in operatii este celebrul surub Herbert. FALS

Timothy Herbert este un ortoped britanic, specializat in chirurgia mainii, ce a practicat in Australia la spitalul St. Luke din Sydney. In anul 1984 a lucrat, conceput si patentat impreuna cu compania Zimmer, un surub gol pe dinauntru, filetat doar la capete pentru a facilita ghidajul si plasarea acestuia pe centrul osului scafoid, avand si un rol de auto-compresie la nivelul fracturii. De atunci pana acum, cele mai imprtante companii au comercializat acest surub ce poarta numele chirurgului australian, neavand dreptul de a folosi denumirea oficiala Herbert. Se mai regaseste cu mici modificari, sub denumirile de HCS (Depuy Synthes), TwinFix (Stryker), Aptus (Medartis) etc.

5. Fracturile cu mica deplasare sau fara deplasare se trateaza exclusiv fara operatie, ca la orice alta fractura. FALS

Asa cum toate fracturile intraarticulare, cu sau fara deplasare, au un risc crescut de deplasare datorat fortelor mecanice din articulatii, risc de pseudartroza- lipsa vindecarii datorata lichidului sinovial ce impiedica formarea calusului, dar si a riscului de artroza post-traumatica, fracturile scafoidului sunt dovedite a fi problematice in marea majoritatea a cazurilor. Pacientii ce isi castiga existenta din folosirea zilnica a mainilor, nu pot astepta 6-12 saptamani cu o mana imobilizata complet, cu riscul de a dezvolta complicatii ce vor duce la pierderea temporara a functiei pana la 1-2 ani sau definitiv.

Alternativa este interventia chirurgicala percutanata, sub anestezie exclusiv locala. Inteventia de 20-30 minute, sub ghidaj radiologic, folosirea unui implant de titan si inceperea recuperarii imediat dupa operatie. Nu necesita internare peste noapte si nu se folosesc fire de sutura la piele (incizie <1 cm ).

#fracturascafoid #chirurgiamainii #chirurgiapumnului #recuperaremedicala

Acest articol a fost elaborat de catre Dr Daniel Vilcioiu, bazandu-se pe experienta profesionala, dar si pe literatura universala de specialiate.