Orice senzație anormală la nivelul încheieturii mâinii reprezintă un indiciu cum că ar fi cazul să ne facem o programare la medicul specialist în chirurgia mâinii. Însă lucrurile nu decurg întotdeauna așa și, mai des decât am crede, conștientizăm gravitatea situației abia atunci când primim un diagnostic concret – uneori, pe cel de osteonecroză a osului semilunar. Mai multe despre ce reprezintă această afecțiune, despre cauzele și opțiunile de tratament disponibile puteți citi în articolul de față.
Necroza osului semilunar: forme de manifestare
Oasele carpiene sunt responsabile de buna funcționare, respectiv de mobilitatea încheieturii mâinii. Dintre acestea face parte și osul semilunar, un os de mici dimensiuni ce este poziționat între radius și carpienele rândului distal.
Necroza osului semilunar, recunoscută și sub denumirea de boala Kienböck, se produce în momentul în care se întrerupe alimentarea cu sânge a acestui os. Astfel, osul ajunge în stadiul de necroză, provocând durere și limitând nivelul de mobilitate al încheieturii mâinii. În cazurile cu adevărat avansate, osul semilunar se poate fragmenta și prăbuși, determinând schimbarea întregii conformații osoase a încheieturii, apariția modificărilor degenerative și a osteoartritei.
În general, boala apare mai des la bărbații cu vârsta cuprinsă între 20-45 ani, afectându-le mâna dominantă, doar în 10% din cazuri fiind vorba de o extindere bilaterală a osteonecrozei. Principalul simptom al acestei afecțiuni este durerea, care se amplifică din ce în ce mai tare pe măsură ce boala se dezvoltă. Totodată, apariția edemului, limitarea accentuată a mobilității pumnului și tumefierea locală pot fi, de asemenea, indicii ale maladiei Kienböck.
Necroza osului semilunar: cauze
Deși până acum nu a fost identificată o sursă exactă care să provoace necrozarea osului semilunar, această afecțiune a fost asociată cu o serie de posibili factori responsabili. Primul este natural și se referă la dobândirea unei conformații anatomice diferite încă din naștere – însă boala Kienböck poate la fel de bine să apară și în urma traumatismelor repetitive.
Acestea pot deteriora arterele de la nivelul mâinii, îngreunând, astfel, alimentarea cu sânge a osului semilunar. Totodată, trebuie să ținem cont și de prezența unor afecțiuni suplimentare în fișa medicală a pacienților – afecțiuni precum diabetul zaharat, care afectează la rândul său aportul sangvin oricum redus al osului.
Lipsa transferului de sânge poate fi motivată și de un nivel de presiune dezechilibrat în arterele încheieturii, cauzat de inegalitatea unor oase adiacente, precum ulna și radiusul. În cazul în care acestea sunt fie prea lungi, fie prea scurte, presiunea pe care în mod normal ar trebui să o susțină se revarsă asupra osului semilunar, suprasolicitându-l. Acest lucru devine cu atât mai pregnant în momentul în care pacienții depun și un efort fizic excesiv.
Necroza osului semilunar: diagnostic și forme de tratament
Dat fiind faptul că în stadiile incipiente, prezența bolii Kienböck nu poate fi depistată printr-o simplă radiografie, soluția cea mai eficientă rămâne RMN-ul. Cu ajutorul acestuia, aportul sangvin de la nivelul osului semilunar poate fi verificat, precum și stadiul de dezvoltare al necrozei. În funcție de rezultat, medicul specialist poate stabili tipul și forma de tratament necesar fiecărui caz în parte.
O soluție potrivită – însă doar pentru cazurile incipiente ale afecțiunii, constă în încercarea de realimentare cu flux sangvin a osului semilunar. Revascularizarea poate fi făcută atât prin imobilizarea temporară a brațului și prin exerciții de terapie ocupațională, cât și pe cale chirurgicală. O altă opțiune constă în scurtarea radiusului sau alungirea ulnei, pentru decompresarea zonei afectate. În cadrul Clinicii de Chirurgia Mâinii Dr. Vîlcioiu, se poate face una dintre cele mai moderne tehnici minim-invazive și anume: artroscopia de pumn pentru a identifica cu exactitate leziuni, foraje decompresive și denervarea parțială de pumn – toate acestea doar cu anestezie locală și cu mini-incizii de 2-3 mm.
Există și metode care, deși determină o limitare a mișcărilor pumnului, reușesc să înlăture disconfortul specific osteonecrozei. Dintre acestea fac parte:
- Rezecția artoplastică a oaselor, în care atât osul semilunar, cât și oasele adiacente sunt înlăturate;
- Fuziunea intercarpală, prin care oasele intercarpale sunt alăturate, formând un singur os;
- Artrodeza parțială de pumn, în care o porțiune din articulația pumnului este blocată, pentru a elimina durerea.
Bineînțeles, există și opțiunea înlocuirii osului semilunar cu o proteză de pyrocarbon – o intervenție în care Dr. Vîlcioiu, medic specialist în ortopedie și traumatologie, cu supraspecializare în chirurgia mâinii, are experiență.
Un caz de osteotomie de scurtare a radiusului și foraje, plus osteosinteză a semilunarului – intervenție realizată de Dr. Vîlcioiu în cadrul Clinicii de Chirurgia Mâinii.
Concluzie
Necroza osului semilunar reprezintă o afecțiune ce ne poate afecta iremediabil calitatea vieții de zi cu zi. În acest caz, vizita la medicul specialist în cazul prezenței simptomatologiei devine mai mult decât recomandabilă. Pentru un diagnostic și o indicație corectă de tratament, programează o consultație în cadrul cabinetului de chirurgia mâinii Dr. Vîlcioiu!
Distribuiți acest articol
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
Articole asemănătoare
Sunt sau nu sunt remediile naturiste o soluție pentru tratarea sindromului de tunel carpian? Iată ce spune Dr. Daniel Vîlcioiu, medic specialist...
Aproximativ 8% din populația globală se confruntă cu boala Dupuytren, cunoscută și drept boala Viking...
Încă dintotdeauna a existat o legătură între profesia și problemele de sănătate pe care le dezvoltăm în timp...
